Children of Men e unul dintre cele mai bune filme din 2006. Regizorul mexican Alfonso Cuaron s-a inspirat din romanul scriitoarei P.D. James, care s-a declarat încântată de rezultat. Nu e un SF “obişnuit”. Deşi acţiunea se petrece în 2027 – când omenirea e confruntată cu o infertilitate globală, iar guvernele ţărilor “civilizate” adoptă măsuri fasciste împotriva imigranţilor -, decorurile sunt cele de acum.
Cuaron a ales să filmeze într-o Londră pe care o recunoşti ca-ntr-un coşmar: clădirile şi monumentele capitalei britanice par să fi supravieţuit unei catastrofe politice – cu cenuşiul lui 1984 (cartea şi filmul) mutate 40 de ani mai târziu.
De fapt, în timpul pregătirilor pentru turnaj, Londra a fost lovită de atentatele cu bombă din iulie 2005. Atmosfera tot mai “bigbrotherizată” din realitate a-ntâlnit ficţiunea poveştii.
“Children of Men” e-nţesat de trimiteri religioase, picturale şi literare (ba chiar şi filozofice), dar nu e un film greoi. Cuaron reuşeşte să topească toate aceste referinţe – unele evidente, altele ezoterice – într-un thriller de acţiune pe care-l urmăreşti cu sufletul la gură.
Una dintre cele mai formidabile scene ale filmului este o urmărire în pădure, unde Cuaron a ales să recurgă la plan-secvenţă, fără tăieturi de montaj. Sentimentul de pericol iminent şi de imposibilitate de scăpare e cu atât mai accentuat. Spectatorul e luat prizonier în maşina urmărită şi trăieşte suspansul alături de cei din ea.
Cuaron se afirmase în 2001 cu un film făcut în Mexic, “Y tu mama tambien”, deşi lucrase deja şi la Hollywood ecranizând “Marile speranţe” (cu Ethan Hawke, Gwyneth Paltrow, Robert De Niro şi Anne Bancroft). Tot el făcuse şi cea mai bună ecranizare din seria Harry Potter - “H.P. şi prizonierul din Azkaban”. Amestecul acesta de meserie solidă şi intelectualitate a demersului es
