Aseara, inainte de a iesi din casa pentru a merge la vot (sa tot fi fost in jur de ora 19.30), am simtit ca pic de oboseala. Mi-am facut “datoria civica” intr-o cumplita stare de decadere psihica, provocata dupa o zi de stat cu urechile ciulite spre televizor si cu ochii atintiti ba in laptop, ba in rezolutia 4:3 a TV-ului. Cineva ma lua peste picior, aseara, pe Twitter, dupa ce scriam ca “m-au obosit alegerile astea“. Ma intreba de cite ori am votat, iar eu nici nu apucasem sa ies din casa.
N-am apucat sa ies din casa din cauza fascinatiei fata de Antena 3. Este o masinarie uimitoare, o nemaipomenita sursa de laturi aruncate mai mult sau mai putin subtil. Toata ziua, singurul subiect discutat a fost fraudarea alegerilor. De-a dreptul jenant, cita vreme fraudarea a fost mai degraba minora, zic eu. Dar, desigur, trebuia sa existe o portavoce a obiectivismului adevaratei prese romanesti, aceeasi care injura acelasi candidat in fiecare seara.
Facind un rezumat, cam pina pe la ora 16, s-au purtat aceleasi discutii interminabile despre cozile fara sfirsit de la sectiile speciale, despre grupurile de muncitori adusi la vot, despre autocarele pe care nu le-a vazut nimeni, dar care cu siguranta au existat multe, foarte multe, fara numar. Munca-t-as!, daca-mi permiteti sa citez niste clasici-vijelii-minune in viata.
Stiri si dezbateri
Lasind la o parte obsesia pentru fraudare, interesant este ca s-a batut moneda, voalat, pe faptul ca doar un anumit partid e pus pe fraudare. De altfel, daca e sa luam in calcul ce a spus Sever Voinescu in conferinta de presa, nici nu e de mirare, mai ales ca declaratia le-a cam dat planurile peste cap. Apoi a venit explicatia situatiilor de la sectiile speciale, de parca n-ar fi fost la mintea cocosului: cel putin 5% dintre locuitorii Bucurestiului nu au nici buletin de Bucuresti, nici mutatie. Prin u
