IN MEMORIA LUI VLĂDUŢ
Pădurile ard, copacii cad sub drujbe, iar iarba dispare sub betoane, dar e inlocuită cu grijă de ghivece cu plante din plastic.
IN MEMORIA LUI VLĂDUŢ
Pădurile ard, copacii cad sub drujbe, iar iarba dispare sub betoane, dar e inlocuită cu grijă de ghivece cu plante din plastic.
Pădurile ard, copacii cad sub drujbe, iar iarba dispare sub betoane, dar e inlocuită cu grijă de ghivece cu plante din plastic.
Portul e plin de cherestea de 15 ani. Pomii sunt tăiaţi de prin oraşe să facă loc, la fiecare metru, altui magazin, altui bloc... Locatarii, in loc să se delecteze cu părculeţul cu care erau obişnuiţi in faţa blocului, de-acum privesc pe geam direct in farfuria vecinului de vizavi. şi toate acestea au intrat in rutină..., dar e normal?
Eram intr-o bună zi la un grătar, intr-o zonă superbă de pe malul mării. O pădurice de cătină şi salcămi aruncată intr-o rănă pe-o coastă. Dar chiar şi aici iarba era arsă de soare şi de uscăciune. Un domn cu stare şi cu cap, admirănd acest colţ de rai, după ce-a tras cu sete dintr-o ţigară a aruncat-o in iarbă. Nestinsă.
Altă dată, mergănd pe autostradă, dintr-o maşină luxoasă, sare pe geam un chiştoc aprins răspăndind scăntei pe şosea in drumul lui rostogolit spre mirişte. Â
Culmea e că nu-s necesare studii la Paris, nici la vreo facultate de profil privind metodologia aprinderii fănului dintr-o scănteie ori studii de impact asupra fenomenului ţigară aprinsă la nivelul ierbii uscate. Nu trebuie studii nici pentru a afla că la pădure, la grătar, jarul rămas trebuie stins chiar dacă micii şi fleicile au umplut stomacul şi-au adormit simţurile. Mă simt bine, mă bucur de natură şi... gata! După mine potopul... Culmea e că, iată, nu potopul vine, ci focul care ne mistuie pădurile, aerul, ploaia...
Toată lu
