Una dintre construcţiile emblematice ale Capitalei: Arcul de Triumf.
A fost ridicat în 1918, din materiale despre care se spunea că nu rezistau nici măcar în faţa ploilor. “Arcul” a fost ridicat din lemn acoperit cu ipsos după patru ani, iar actualul monument a fost inaugurat abia în 1936.
Se spune că a trăit mai multe „vieţi“ până să ajungă la actuala sa formă. Ridicat pentru a celebra participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaţilor şi Marea Unire, monumentul are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirat de arhitectul Petre Antonescu după modelul celebrului monument din Paris.
O ruşine
În 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbării a stabilit construirea unui veritabil Arc de Triumf, apelând la experienţa arhitectului Petre Antonescu. Din cauza timpului extrem de scurt, doar scheletul momumentului a fost turnat în beton armat, iar basoreliefurile exterioare au fost sculptate în ipsos.
Monumentul era considerat o ruşine pentru imaginea „Micului Paris“ în perioada interbelică. În 1932, la presiunile jurnaliştilor, a fost tras un semnal de alarmă în rândul municipalităţii în legătură cu starea deplorabilă în care se afla un monument atât de reprezentativ. Astfel, s-a decis înlocuirea basoreliefurilor cu unele definitive din piatră.
Mutilat în comunism
Între 1935 şi 1936 au fost depuse eforturi pentru construirea unui Arc de Triumf…aşa cum trebuie. Astfel, monumentul a fost construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul Arcului de Triumf din Paris, iar inaugurarea a avut loc la 1 decembrie 1936.
În timpul comunismului, Arcul de Triumf a fost mutilat de autorităţile vremii: textele proclamaţiilor Regelui Ferdinand au fost scoase de pe părţile laterale ale construcţiei, iar portretele Regelui Ferdinand şi
