Misterul „flăcării violet“ începe să se risipească. Purtătorii de „flacără“ îşi scot căpşoarele cu tot mai mult curaj, prin ziare şi pe la dezbaterile televizate. De acum putem spune, fără teama de a greşi, că fiecare politician mai răsărit, ministru, parlamentar, preşedinte de consiliu judeţean sau de republică, are în umbra sa unul sau mai mulţi indivizi de culoare „violet“. Vorbim despre „interlopul de serviciu“, individul cu ceafă groasă şi maniere de asasin care, indiferent de apelativ – „cumnate“, „cuscre“, „fine“ – a devenit în falsa democraţie românească apărătorul, ocrotitorul, finanţatorul şi omul de taină al politicianului de succes. În ultima campanie electorală s-au cheltuit milioane de euro. Mare parte din această sumă nu a fost declarată oficial. Prezenţa „violeţilor“ în preajma staff-urilor locale de campanie poate dovedi interesul acestora în a-şi proteja investiţia. Politicienii români au luat bani de la interlopi pentru campaniile electorale încă de la primele alegeri libere organizate după 1989. Bani obţinuţi din tâlhării, din jefuirea economiei naţionale, din traficul de bunuri furate, reţelele de prostituţie sau din traficul de copii daţi spre înfiere în ţările occidentale. „Violeţii“ au alimentat buzunarele „băieţilor deştepţi“, cu generozitate, „fără număr“, şi au fost răsplătiţi.

Din 1989, în arhivele justiţiei române s-au adunat mii de dosare penale „rezolvate“ în favoarea „violeţilor“. Fiecare judeţ, fiecare oraş mai important al ţării are propria reţea „violetă“ formată aproape întotdeauna din interlopi, politicieni cu funcţii înalte, poliţişti şi magistraţi. Ajungem la această concluzie chiar şi numai răsfoind colecţia ziarelor locale sau centrale. Statul român este afectat de un cancer ireversibil. Băieţii „deştepţi“ şi băieţii „violeţi“ s-au înmulţit precum celulele canceroase şi au infestat organismul statal. Ei s-au amestecat şi