Opinia critică face parte dintre armele la vedere împotriva abuzurilor și a încălcării principiilor democrației.
Toată lumea jură, în ultima vreme, pe Constituție și se închină în fața Curții Constituționale. Sinceritatea politicienilor este evaluată corect de public, dacă ne uităm la procentele joase de popularitate de care se bucură, la noi, parlamentul. Oamenii nu cred până nu văd. Iar de văzut, se vede cum ceea ce se critica ieri de pe poziții intransigente azi se încalcă dublu. Ce părea în guvernările trecute de neacceptat azi e normalitatea însăși. Apare, în prezent, o atitudine politică cu un accent riscant, semnalat de organizația Reporteri Fără Frontiere, ca fiind identificarea de „dușmani ai poporului“ în vocile critice ale societății: jurnaliști, analiști, comentatori, politicieni ai opoziției. Includerea presei la „vulnerabilități“ în strategia de apărare a PDL, blamată cel mai vocal de USL aflat atunci în opoziție, este acum pusă în fapt de USL. Iată, președintele interimar cere ca SIE să ancheteze „mecanismul prin care imaginea unei ţări a fost distrusă în două săptămâni într-o acţiune evident organizată, coordonată, finanţată. Trebuie să vedem totuşi cine a făcut asta, pentru că este ceva ce afectează ţara, toată ţara“. Pe de altă parte, auzim de ceva infiltrări de jurnaliști sub acoperire în redacții (cazul Zaschievici de la Jurnalul Naţional, încă neclarificat). Declarații politice au conturat un prim grup de jurnaliști și comentatori pasibili de subminarea statului, atac la imagine sau poate chiar înaltă trădare. Corespondenții marilor publicații occidentale, care au abordat cu toată seriozitatea situația din România, sunt enumerați în comunicatul RSF: Sánchez Costa, corespondent al cotidianului madrilen El País, Mirel Bran de la Le Monde și Liliana Ciobanu, colaboratoare la CNN și The Economis