Regizorul - personajul principal al oricarei desfasurari dramatice. Regizorul - Marele Maestru al jocurilor teatrale. Regizorul - atotputernic si atoatestiutor. La aceasta figura emblematica, tutelara si inconturnabila a scenei nationale oprisem, in numarul trecut, examinarea stagiunii 2006-2007, in vederea unei necesare reculegeri. Intr-adevar, despre fiinta aceasta proteica si autoritara nu se poate vorbi decat cu capul plecat, cu teama si respect. El e stapanul necontestat si incontestabil al teatrului romanesc.
Aceasta introducere (doar pe jumatate) glumeata incearca sa pregateasca intrarea in arena a profesionistului de la care miscarea teatrala autohtona asteapta, astazi, izbavirea; mai mult, gloria. Amintirea neobisnuit de tenace si neabatut reconfortanta a epocii ("de aur") cand teatrul era produsul spiritual romanesc cel mai (si, uneori, singurul) cerut la export predispune intreaga "breasla" scenica la o atitudine adanc reverentioasa (si care, altminteri, nu-i este defel proprie...) fata de cel ce a izbutit, intr-adevar, sa dea teatrului din Romania dimensiunea de arta autonoma: regizorul. Asta s-a intamplat in valuri succesive, incepand din anii 1930-40, continuand in forta in anii 1960-70 si prelungindu-se in ecouri amortizate, lesne audibile totusi, in anii 1980. Dupa 1990, vreme de aproape inca un deceniu, revenirea activa in tara a catorva dintre artistii (auto)exilati in perioada dictaturii - regretatii Vlad Mugur si Iulian Visa, Liviu Ciulei, Andrei Serban, Alexandru Tocilescu, Alexandru Colpacci, Lucian Giurchescu -, precum si miscarea in sens contrar, spre afirmare in exterior, a unora dintre tinerele talente ajunse intre timp la maturitate creatoare - Catalina Buzoianu, Silviu Purcarete (mai ales), Gabor Tompa, Victor Ioan Frunza, Alexandru Darie - a dat impulsul necesar relansarii spectacolului de categorie "eveniment cultural cu