Pe la inceputurile crizei politice din Romania, ambasadorul Statelor Unite, Nicholas F. Taubman, rugat sa comenteze "scandalul biletelului", a spus sec: "This is the democracy!". Cateva saptamani mai tarziu, acelasi ambasador insa rostea un avertisment retinut ca forma, dar categoric in continut, privind impresia dezagreabila pe care o provoaca investitorilor straini tensiunile de pe scena politica romaneasca. Semn ca exista niste limite dincolo de care dezbaterea democratica trece in disolutie a autoritatii de tara, devine un prejudiciu major adus interesului national. Totusi, putem intrezari si o latura pozitiva in aceasta perpetua stare confrontationala: actorii politici se supravegheaza intre ei si isi cenzureaza reciproc derapajele.

Republica Moldova are un singur centru de putere: presedintele Voronin. Celelalte institutii sunt niste simple anexe executive. seful statului este si prim-secretarul partidului comunist de guvernamant, care se comporta in fata liderului sau asemenea "Marii Adunari Nationale" ceausiste. Este de neimaginat ca premierul Tarlev sa aiba o alta opinie decat presedintele, si acest lucru s-a vazut de curand, cu prilejul masurilor de relaxare economica propuse de dl Voronin in cadrul unei sedinte de guvern. Initiativa presedintelui cuprinde trei aspecte: legalizarea, contra unei taxe de 5%, a capitalurilor acumulate prin metode neordodoxe; o amnistie fiscala pentru toti evazionistii de pana acum si, in sfarsit, eliminarea impozitului pe profitul reinvestit. Initiativa presedintelui, care frizeaza liberalismul extrem, este – mai intai – profund jignitoare pentru cei ce si-au platit cu regularitate darile la stat. Apoi, lipsa de incredere a oamenilor de afaceri fata de comunisti nu are cum sa incurajeze declararea veniturilor. Nu e deloc sigur ca aceasta tandra invitatie adresata economiei subterane nu se face in vederea unei viitoare re