In cazul interzicerii cumulului de pensii cu salarii, coeziunea guvernamentala a functionat. Propunerea a venit, se pare, din partea PD-L, dar a fost, ulterior, asumata integral de PSD. Ministrul Muncii, Marian Sarbu, l-a lasat cateva zile singur pe Emil Boc sa explice o decizie profund nepopulara printre bugetari, dar salutata cu entuziasm de catre angajatii din sectorul privat. In cele din urma, ministrii PSD si-au angajat, la randul lor, responsabilitatea deciziei, sustinand public nevoia limitarii cheltuielilor bugetare.
Dar altele au fost problemele de fond ale acestei decizii, cu posibile implicatii majore pe termen lung. In acest caz, nu solidaritatea guvernamentala a fost testata, ci profesionalismul guvernului, capacitatea sa de a trata corect o problema complexa. Decizia trebuia, indiscutabil, luata, iar Cabinetul Boc merita laude ca a indraznit sa taie un rau din radacina, sa opreasca transformarea Romaniei intr-o tara de pensionari reangajati la stat. Fenomenul luase amploare si daduse nastere la situatii inechitabile, cu judecatori, militari sau politisti pensionati si reveniti a doua zi in sistem cu unicul scop de a incasa venituri suplimentare de la buget, sume care depasesc suta de milioane, in cazul categoriilor profesionale enumerate mai sus.
Ca sa evite atacarea ordonantei la Curtea Constitutionala, guvernul i-a tratat la fel pe toti bugetarii, fara exceptie. S-a trezit, insa, criticat de categoriile de bugetari mai prost platite - medici, actori, profesori - care au amenintat cu procese. Avocatul Poporului a si atacat ordonanta la Curtea Constitutionala, unde patru judecatori din noua cumuleaza pensie cu salariu, deci sunt intr-un potential conflict de interese. Dar nu aici risca sa se inece ordonanta guvernului Boc. E discutabil daca interdictia cumulului incalca, de pilda, dreptul constitutional la munca. Dar este limpede - si aic