Maria N. avea 27 de ani în 1989 şi lucra, la fel ca şi astăzi, în Magazinul Bucur Obor. Avea doi copii mici, rate la casă, îşi luase mobilă în acel an, dar salariul de 1.300 de lei era de-ajuns.
Cât timp a lucrat la Obor, a văzut mulţi oameni importanţi din Capitală venind la cumpărături: pe Ion Dolănescu, pe eleganta Angela Similea, pe Dan Spătaru, care trecea des pe la raionul de încălţăminte şi-şi comanda pantofi, pe Stela Popescu sau pe Mirabela Dauer.
Din forfota de odinioară, doamna Maria a trăit să vadă magazinul vizitat din ce în ce mai rar, de clienţi rătăciţi, mai ales la etaj. "Atunci era trafic, nu glumă. Clienţii erau numeroşi şi nu aşa de agresivi, ca şi cei de astăzi", rosteşte ea, în timp ce prinde cu privirea uitătura lipsită de interes a unei doamne în vârstă ce se plimbă printre standuri.
În 1989, magazinul Bucur Obor era organizat altfel de cum arată astăzi. Partea de jos era ocupată de alimentară şi de raioanele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, iar în partea de sus se găseau un restaurant, o cantină, un bar şi birourile şefilor. "Cei care veneau să cumpere de la Alimentară, îşi mai clăteau ochii şi pe la haine. Mergea treaba", îşi aminteşte vânzătoarea epoca de aur a Oborului.
Maria a început să lucreze la Obor la poartă, la control şi aprovizionare. Acolo şi-a nenorocit sănătatea, de o dor toate, mai ales când e frig afară. Acum, la aproape 50 de ani, e vânzătoare la unul din magazinele de la etaj. "Stăteam la poartă, fie vară, fie iarnă, şi verificam maşinile cu marfă. Unii şoferi ne mai luau la mişto pe cei de la control, refuzau să ne spună numele, să ne arate facturile. Dar îi dădeam pe brazdă, dacă aveam dispoziţie să controlăm anumite încărcături. Se făcea şi un fel de bişniţă: treceam kilograme mai puţine de marfă, să ne rămână şi nouă. Băgam tot felul de s
