Costel se înscrie în nevoia firească de cîntec. Mi-a făcut plăcere să-l ascult, să-l privesc, să-l urmăresc şi, de ce nu, să visez…
Chiar şi în această perioadă de viaţă fără credinţă şi fără transfigurare sînt subiecte care, din cînd în cînd, tulbură patriotismul pernicios al românilor. Costel Busuioc a fost un astfel de subiect. Nu se-nscrie sub nici o etichetă. E înalt şi vînjos, şi-a luat viaţa în mîini de la început de tinereţe, e blînd şi plin de puritate, nu e deloc viclean şi abil; e norocos şi cred că-l iubeşte un Dumnezeu înduioşat de fenomenul care este. De aceea l-a dăruit cu minunea de voce din gît. Costel Busuioc ne-a uluit pe toţi cîntînd Verdi şi Puccini, dar ne-a uimit mai ales cu bunătatea, curăţenia, modestia, responsabilitatea, dragostea, încrederea în oameni de care a dat dovadă în restul timpului în care îl privea tot continentul.
SUBIECT DE HOLLYWOOD. În general, obiceiul nostru din ultima vreme este să demolăm sarcastic pe cel ce ajunge undeva în vîrf. Pe Costel pînă cînd a cîştigat concursul “Hijos de Babel” nu l-a maculat nimeni. Evenimentul Costel este un subiect de Hollywood. Să fii atît de sărac încît să crezi că eşti în 1940, secolul XVII, să porneşti cinstit să iei viaţa în piept, să te-nsori tînăr de tot, să ai repede o familie numeroasă, mulţi copii dulci şi încrezători, să ai meserii ciudate (şi asta se înscrie în scenariu), să pleci în Peninsula Iberică, să munceşti, să-ţi ridici o casă, să cînţi mereu, să te audă un vecin, să te înscrie la un concurs celebru în Spania, să devii subiectul fierbinte de duminică, să cîştigi concursul şi după ce ai cîştigat competiţia în doar trei luni să-ţi apară primul disc cu refrene clasice populare spaniole, cu hituri celebre, dar şi cu două melodii compuse exclusiv pentru tine.
PRIMUL ALBUM. Momentul lui cel mare, pe lîngă cele şase lun
