La sfîrşit de ciclu electoral de patru ani în care a fost la guvernare, PNL-ul arată ca un bărbat căsătorit legal, care a divorţat doar de facto (Alianţa D.A. nu s-a desfiinţat de drept nici acum) şi care a trăit, ulterior, în concubinaj cu o alta (Guvernu-i minoritar a fost susţinut de PSD). De menţionat că „cele două“ nu se înţeleg între ele, ci, din contră, se urăsc de moarte. Aceste relaţii promiscue şi, pe parcurs, chiar dubioase i-au creionat imaginea unui partid dezorientat, dominat ba de una, ba de cealaltă dintre cele două formaţiuni politice şi avînd rare accese de orgoliu în care deciziile proprii au fost luate „la nervi“ şi permanent în situaţii de criză şi cu efecte haotice, reveniri şi răzgîndiri. În contextul în care nici acest nou sistem electoral mixt, care ne-a fost vîndut drept uninominal, nu va reuşi să producă majoritatea în numele căreia a fost adoptat, opţiunea alianţei de guvernare postelectorale nu va putea fi ocolită nici măcar de preşedintele Băsescu, care trimite semnale că va numi un prim-ministru după bunul-plac al domniei sale. Blestemul guvernărilor bazate pe alianţe ne va urmări şi în noul ciclu electoral, iar liniştea şi tihna necesare unei bune guvenări vor rămîne deziderate îndepărtate. Oarecum sfidînd bunul-simţ, PNL-ul este unul dintre partidele care are cele mai bune şanse să-şi asume şi o parte din guvernarea viitoare, cu toate că va obţine rezultate mai proaste decît cele două partide mari cu care a coexistat sau de care a fost succesiv susţinut la guvernare. Acest partid, hulit deopotrivă de social-democraţi şi de democrat-liberali, este compatibil cu ambele tabere care-l contestă de zor. Spre deosebire de PNL, în ultimul an şi PSD, şi PDL au încercat să se prezinte pe sine ca alternativă la o guvernare formată din PNL şi celălalt partid. PSD a vorbit mereu de eşecul guvernării „de dreapta“ PNL-PDL, iar PDL a marşat pe