Noul preşedinte al LPF, Gino Iorgulescu, este un om de fotbal experiementat, după ce a trecut prin toate etapele, jucător, antrenor, preşedinte de club şi chiar preşedinte-antrenor pentru o perioadă de două luni.

Gino Iorgulescu, născut la 15 mai 1956, şi-a început cariera de fotbalist la Dunărea Giurgiu, iar în 1975 s-a transferat la Sportul Studenţesc, unde a fost colechipier, printre alţii, cu actualul preşedinte al FRF, Mircea Sandu. Cea mai mare parte a carierei de jucător a lui Iorgulescu este legată de gruparea din Regie. Doar un an, în sezonul 1976/1977, a jucat la Progresul Bucureşti, şi apoi câteva luni, înainte de retragere, a evoluat în Belgia, la Germinal Beerschot, în sezonul 1989/1990.

Remarcându-se ca un fundaş central puternic şi cu un bun joc aerian, Iorgulescu a fost selecţionat de 49 de ori în echipa naţională. După retragere, în 1990, a îmbrăţişat pentru scurt timp cariera de antrenor, făcând parte din staful primei reprezentative, ca secund, pe vremea selecţionerilor Mircea Rădulescu şi Cornel Dinu. Odată cu demiterea lui Dinu, după eşecul cu Cehoslovacia, de la Kosice, din 1993, Iorgulescu a abandonat meseria de antrenor, dar nu a părăsit fotbalul.

În 1994, el a devenit conducătorul clubului FC Naţional, funcţie pe care a îndeplinit-o până în octombrie 2005, când a demisionat după ce gruparea a fost preluată de Constantin Iacov.

În 1999, Iorgulescu a redevenit antrenor pentru câteva etape, păstrându-şi în acelaşi timp şi funcţia de preşedinte. Astfel, după demisia spaniolului Jose Ramon Alesanco, Iorgulescu a hotărât să nu mai aducă un alt antrenor pentru o perioadă de două luni şi a acceptat să pregătească echipa, susţinea el, la insistenţele fotbaliştilor şi a Consiliului de Administraţie. După Revoluţie, Iorgulescu a fost, oficial, primul şi singurul preşedinte-antrenor la nivelul primului eşalon fotbalistic. @N_