Elis Bakaj spune că nu sărăcia l-a împins să practice fotbalul, ci pasiunea pentru acest sport
Elis Bakaj e în Ştefan cel Mare de aproape patru luni. "Înţeleg tot în română, dar mi-e mai greu să vorbesc. Termenii fotbalistici i-am învăţat repede, n-am probleme de comunicare cu băieţii", povesteşte fotbalistul de 23 de ani. Albanezul a acceptat să vorbească despre Dinamo, cu Demollari pe post de translator, pentru cititorii Gazetei.
- Elis, cum şi de ce te-ai apucat de fotbal?
- Prima dată m-am înscris la un club la vîrsta de 7 ani, la Kristal Tirana, apoi am mers la Partizani, după care a urmat Dinamo Tirana. Am fost pasionat de fotbal de mic copil, nu m-a împins nimeni de la spate. Am zis: "Vreau să joc fotbal!", iar familia m-a dus la Kristal. Părinţii m-au susţinut şi aşa am început să dau cu piciorul în minge.
- Îţi aminteşti primul tău joc la seniori?
- Da, nu aveam cum să uit asemenea eveniment important din viaţa mea. Am debutat pentru Partizani, la vîrsta de 15 ani, contra lui Maccabi Haifa într-un meci în Cupa UEFA Intertoto.
- Faci parte din tiparul fotbalistului care s-a apucat de fotbal pentru a scăpa de sărăcie?
- Fac parte dintr-o familie normală, cu venituri destul de bune, nu pot spune că mi-a lipsit ceva cînd am fost mic. Din punctul ăsta de vedere nu mă plîng. Pentru mine fotbalul nu reprezintă o afacere sau o sursă de venit, e vorba mai întîi de pasiune, dragoste pentru acest sport. De mic am fost atras de minge.
"Fac lucrurile cu cap, fără excese!"
- Te-ai acomodat în Bucureşti, la Dinamo?
- Băieţii, antrenorii m-au adoptat repede, m-au făcut să mă simt parte din grup. Toată lumea s-a comportat foarte frumos cu mine. Şi oraşul îmi place, iar oamenii sînt primitori, călduroşi, mă opresc pe stradă pentru poze şi autografe.
"Sper să
