Un poliţist m-a tras pe dreapta în apropiere de Deva, în timp ce eu mă întrebam nedumerit cum s-a făcut că, deşi atent, mă pomenisem dintr-odată în plină încălcare flagrantă a unei reguli de circulaţie.
La scurt timp după ce mă încadrasem pe banda a doua, abia formată, pentru a depăşi un camion, m-am trezit că banda dispare fără nici o atenţionare şi se transformă brusc în linie continuă, ba mai mult, apare o curbă... Tot tacîmul pentru pierderea permisului. Iar în capătul zonei cu bucluc stătea însuşi omul legii, aşteptîndu-mă să-i cad în plasă.
Sînt multe asemenea capcane pe şoselele noastre şi am mai scris despre asta. Poliţistul, om ce părea uns cu toate alifiile, m-a întrebat dacă ştiu ce am greşit. I-am răspuns că teoretic da, dar că practic există o problemă cu semnele neclare şi că oricine ar fi putut face aceeaşi greşeală. Dar, evident, el ştia dinainte ce voi spune şi probabil că în sinea lui se şi amuza. Aş fi vrut să-i mai spun că în loc să-i pîndească pe eventualii şoferi induşi în eroare, ar trebui mai degrabă să prevină eventuale accidente, atenţionîndu-i pe cei de la drumuri că pe acel sector al şoselei semnalizarea e deficitară. N-am apucat însă să-mi duc ideea la capăt pentru că el s-a grăbit să-mi găsească altă hibă: "N-aveţi taxa de drumuri plătită!". Să-i mai spun cum am căutat roviniete din benzinărie în benzinărie, de cum am ieşit din Bucureşti? Mă afundam în justificări fără rost.
El părea că ştie însă exact cum stau lucrurile. Cîţi nu i-or fi spus înaintea mea acelaşi lucru. "Ei bine, zice el, la benzinăria care se vede acolo o să găsiţi roviniete." Era mereu cu un pas înaintea mea şi mi-a închis gura. În schimb, m-a pus să deschid portbagajul. "De ce?" "Nu v-aţi uitat aseară la televizor?" "Nu." "De ce nu?"
Din nou, nu eram în situaţia de a reacţiona aşa cum doream. Permisul meu era în mîna lui... "S-au furat niş
