Partea nostima a chestiunii sta in aerul omniscient al stimabililor nostri analisti, daca n-am vedea in el naivitatea de a crede ca, intr-adevar, stiu totul. Cind acest tot e, de fapt, apanajul oamenilor puterii, doar ei fiind exclusivii detinatori ai secretelor ce-i privesc. La urma urmei, ne-am putea amuza copis in fata spectacolului pe care ni-l ofera analistii momentului, atit de marcat de sufragiu. Dar nu. Sigur, ca fiinte imaginative, ne putem amuza cu orice. Numai ca una e sa te amuzi gratuit, fara minim suport motivational, si alta s-o faci tinind cont de comandamentele zilei. Mai mult sau mai putin importante. Fie privind soarta tarii, fie cea individuala, pe care, de altfel, se si bazeaza prima. Or, cei ce ne acapareaza - vrind, nevrind - atentia, mai ales acum, cind totul fierbe, se instituie intr-o categorie de care nu avem cum sa nu tinem cont. Alta nu e. Ar fi, cumva, sa ne indoim de necesitatea existentei categoriei, dar cum lumea de azi/civilizatia de azi nu o poate ocoli - fiind vorba de state cu pondere importanta in ansamblul mondial - cum am putea-o face noi, aici, intr-o zona in care totalitarismul a lucrat din plin si eforturile de a-l abandona definitiv sint oricum laudabile! Sa acceptam, asadar, ideea ca si aici - in partea de continent atit de dornica de a reveni la conditia ei prima - e necesara institutia analizei. Fie ea si in datele ce-i stau la indemina. De ocolit deocamdata convulsivul segment al presei scrise - atit de marcat, in aceste zile, de aspre altercatii - si de preferat micul ecran. Oricum mai la indemina, numai si din motivul ca nu costa, zilnic, nimic. Fie doar, mde, lunarul abonament. Sa vedem, asadar, cum arata categoria in discutie pe platourile amenajate pentru asa ceva, platouri, de altfel, foarte civilizate vizual, foarte sic. Moderatorii fiind, si ei, destul de prezentabili. Ingaduiti-i pictorului - intimplator, si el