La 14 ani, Diana Mocanu isi declara in revista liceului scopul in viata: Olimpiada de la Sidney. Astazi, este dubla campioana olimpica si intreaga lume o admira In urma cu patru zile, Diana Iuliana Mocanu uimea lumea inotului, devenind la numai 16 ani campioana olimpica la 100 m spate. A fost atunci o bucurie imensa la Braila, la Liceul cu Program Sportiv... Profesorii se indreptau grabiti spre clasele lor, unde elevii asteptau frematind de emotie. "Haideti, dom' profesor, spuneti!" Tacere. "Aur, mai baieti, aur!" Aplauze, tipete de bucurie si iar aplauze. A fost o zi frumoasa, dar nimeni nu indraznea sa se gindeasca la ce va urma. Ziua de ieri a inceput normal pentru elevii si profesorii Liceului cu Program Sportiv. S-a intrat la ore, dar un sentiment ciudat plutea in aer. Era teama, emotie si speranta. Toti se gindeau la acelasi lucru si unul singur era subiectul de conversatie: Diana. Veni ora 11.00. Toti profesorii s-au adunat in fata televizorului, in timp ce elevii nu-si mai aflau astimpar in clase sau pe coridoare. Din nou, aceeasi liniste groaznica... si deodata: Uraaa! Diana invinsese din nou! Diana luase aurul! Vestea s-a raspindit ca fulgerul, iar soneria a inceput sa sune. Ca o sirena! "Toata lumea afara!", s-a auzit. Elevii n-a trebuit sa fie rugati... In citeva minute toti erau afara, iar mass media inregistra cea mai mare bucurie traita de LPS Braila. In aplauzele profesorilor, copii au inceput sa strige: "Di-a-na! Di-a-na!", ca apoi sa inceapa: "Vrem bazin!" sau "LPS! LPS!". Oriunde priveai, vedeai bucurie, mindrie si multumire. Directorul a coborit in mijlocul copiilor si le-a dat o alta veste buna: ca pot pleca acasa. In schimb, profesorii si antrenorii au ramas sa se bucure si sa inchine o cupa de sampanie in cinstea Dianei Mocanu, cea mai de seama reprezentanta a familiei LPS, cea care a respectat o singura deviza: "Pina nu esti mic, nu ajungi mar