Asta se va întâmpla dacă statul, companiile şi cetăţenii nu încep să gândească, de mâine, mai departe de ziua de mâine. De la Guvern până la insul obişnuit, românii nu gândesc nimic pe termen lung. „Forbes România“ arată că e timpul pentru o schimbare radicală.

E bine de ştiut că graba şi lipsa perspectivei pe termen lung dăunează sănătăţii... economice. Să analizăm puţin exemplul Islandei - o mică dar vrednică naţiune de pescari. (Are 300.000 de locuitori, cam cât Braşovul.) În 2007, Islanda deschidea lista ONU a ţărilor în care se trăia cel mai bine.

Un an mai târziu, Islanda, a falimentat. Guvernul de la Reykjavik a fost nevoit să preia controlul celor patru mari bănci islandeze - Kaupthink Bank, Landsbanky, IceSave şi Glitnir -, dar ţara tot a intrat în incapacitate de plată: coroana islandeză s-a prăbuşit până la un nivel ridicol - 80% în raport cu euro, şomajul neoficial a trecut de 50%, iar datoria publică a ajuns, la începutul lui 2009, la 150% din Produsul Intern Brut (PIB) al Islandei, cifrat la 8,5 miliarde de euro.

Mare greșeală

Şi toate astea pentru că vrednica naţiune de pescari a vrut să se transforme peste noapte, prin 2003, într-o ţară de bancheri şi brokeri; pentru că Reykjavik, capitala Islandei, a vrut să devină capitala financiară a lumii; pentru că Islanda a uitat care-i sunt avantajele competitive (pescuitul industrial aduce aproape 10% din PIB şi reprezintă peste 36% din exporturi), care e rolul ei pe lumea asta şi, pentru moment, şi-a pierdut minţile. S-a rătăcit. De fapt şi de drept, Islanda a făcut o singură greşeală: a încetat, din 2003, să mai gândească pe termen lung.

Şi, din păcate, povestea Islandei poate fi mai mult decât un simplu studiu de caz pentru că şi România poate ajunge în acelaşi punct - e adevărat pe alte căi. Fără să fim neapărat cinici, bomba demografică (în sensul că nu vor mai exista s