De fiecare data cand informatiile pe o anumita tema coplesesc prin numar si surse, caut o rezolvare in logica argumentatiei lui Petre Tutea. E singurul care ma scoate din incurcatura, deoarece e intaiul sceptic care sondeaza resorturile intime ale politicii romanesti, in special evolutia de la intentie la proiect si apoi la fapta.

Or dupa caderea guvernului Mihai Razvan Ungureanu a navalit peste noi o ofensiva mediatica fara precedent, pe majoritatea ziarelor si a televiziunilor, mai putin un jurnal si 1-2 posturi TV, despre realizarile guvernelor portocalii si ale presedintelui Basescu.

Scopul? Salvarea aparentelor: apropiata campanie electorala trebuia sa prinda PDL cu velele in vant si in pozitie fruntasa, iar exercitiile de imagine erau/sunt concepute sa le aduca adeziuni si voturi.

Ce vrea poporul?

Numai ca electoratul romanesc e mult mai putin predictibil decat cel american, iar posibilitatile de a mentine un trend ascendent o mai lunga perioada de timp sunt mult mai reduse.

Fiind legate de existenta cotidiana si viitorul copiilor, perceptiile populatiei se schimba cu mare usurinta, ceea ce face ca specialistii in manipulare sa creada ca in inapoierea noastra chiar oricine poate obtine orice.

Tehnicienii lor in PR si advertising, fini cunoscatori ai realitatilor de peste ocean, si-au inchipuit ca, sufocand spatiul public cu remake-uri despre maretele reforme ale statului, ale tuturor sectoarelor de activitate social-economica, se va produce revirimentul mult asteptat, iar partidul va urca in sondaje unde a fost. Si mai mult decat atata.

Aflarea in treaba

Petre Tutea numeste stilul acesta de a face politica "aflare in treaba" si pe buna dreptate. Comunistii s-au aflat in treaba 45 ani, iar romanii au tot asteptat sa traiasca mai bine, mai civilizat, ceea ce homo sovieti