De 44 de ani e asistentă medicală. Şi nici azi, după patru ani de când a ieşit la pensie, Catinca Valache nu se lasă de meseria ei, pe care, la 63 de ani, şi-o face cu o energie debordantă. Merge zilnic prin cele şapte sate ale comunei Huruieşti, din judeţul Bacău, la pacienţi, pentru consultaţii. Aleargă la cazurile grave, chiar şi în puterea nopţii. De ce? "Din pasiune pentru meseria mea", răspunde simplu Catinca.
Un telefon în miez de noapte. "Doamnă asistentă, veniţi repede, naşte soţia mea!", se aude vocea răguşită de emoţie. Asistenta medicală se îmbracă repede cu ce găseşte la îndemână, îşi ia geanta cu medicamente şi alte obiecte sanitare de primă necesitate şi pleacă la drum, prin întunericul de nepătruns, ca un zid. Uliţele satului dormitează, doar câinii se aud lătrând. Noroc cu maşina unui vecin, astfel încât Catinca Valache, asistenta, ajunge repede la cazul pentru care fusese chemată, în alt sat. Ajunge acolo, vede că femeii îi venise sorocul. Între timp, soţul gravidei chemase şi ambulanţa. Numai că drumurile pe aici nu-s prea bune, noroaiele prea mari, mai ales pe vreme rea. Aşa că ambulanţa aşteaptă la şoseaua principală, care leagă comuna Huruieşti de oraşul Adjud, aflat la 25 de kilometri depărtare. Vecinii gravidei se mobilizează, ca la un semn. Femeia care stă să nască e urcată într-o căruţă. Asistenta se urcă şi ea în căruţă. Proprietarul atelajului ia repede hăţurile şi dă-i bice cailor. Dar nu mai e timp. Copilul vrea să vină pe lume chiar acum. Asistenta scoate o lanternă din geanta ei. Pune pe bărbatul femeii, care era şi el în căruţă, să lumineze scena naşterii. Şi copilul vine pe lume. În plin câmp. Pruncul ţipă, cât să-l audă şapte sate. E sănătos. Căruţa ajunge la ambulanţă. Mama şi copilul sunt preluaţi imediat şi duşi la spitalul din Adjud. Totul s-a terminat cu bine.
44 de ani de meserie, ca asistent
