Exista, din pacate, multi, prea multi „crestini“ care inca n-au citit Biblia. Dincolo de dogme, precepte sau (ne)credinta, Cartea Cartilor contine povesti captivante. File din istoria indepartata, despre oameni, locuri si intamplari care, oricat de neverosimile ar parea pentru o minte modernista, ne-au marcat existenta.
Se poate spune, cu oarecare indreptatire, ca Biblia este o lectura greoaie, dificil de parcurs, mai ales pentru cei care urmaresc firul epic mai degraba decat invataturile. Tocmai pentru aceasta categorie de cititori au aparut sumedenie de texte mult mai accesibile, dedicate initial copiilor.
Pana la turnarea de filme cu subiecte biblice nu a fost decat un pas, iar „Ben Hur“, de exemplu, se difuzeaza inca, la aproape jumatate de secol de la aparitia sa.
Numeroase au fost abordarile artistice ale Evangheliilor, incepand cu ecranizarile fidele si terminand cu superindraznetele creatii ale lui Andrew Lloyd Webber - „Jesus Christ Supersar“ si „Joseph and his amazing technicolor dreamcoat“, care au adus Biblia mai aproape pentru milioane de tineri din lumea intreaga.
Fara a avea pretentia de a se ridica la nivelul capodoperei lui William Wyler, „Povestea Nativitatii“ se inscrie in aceeasi abordare fidela a textului Bibliei, infatisand publicului episodul Pogorarii Duhului Sfant si al Nasterii Pruncului Iisus.
Chiar daca regizoarea a apelat la actori practic necunoscuti - Fecioara Maria este interpretata de o copila de 16 ani -, filmul nu intra in categoria celor cu buget redus.
In saptamana premergatoare Craciunului, la peste doua milenii distanta de Nasterea Domnului, merita sa fiti partasi ai acestei povesti frumos spuse pe ecran. Mi-ar placea ca oamenii care imi vor asculta indemnul si vor merge sa vada acest film sa spuna, dupa vizionare, ca le-am dat o veste minunata...
