Nu vom da în această ediţie prea multe reţete de bucate pentru masa de Crăciun şi de Anul Nou. Rămân, ca să zic aşa, “valabile” reţetele pe bază de carne de porc despre care am scris săptămâna trecută, în ediţia specială dedicată Ignatului. Nu vor lipsi nicicum de la prânzul de sărbătoare cârnaţii, toba, piftia, caltaboşii, sarmalele, fripturile de tot felul, purcelul de lapte… în general, bucate săţioase, care se mănâncă prin tradiţie în aceste zile, pe meleagurile româneşti.
Şi tot prin tradiţie acum se va pregăti cozonac. “Cu măiestrie şi cu suflet” – subliniază Mihaela Tarbă, din Dragoslavele (judeţul Argeş). Specific Muscelului este cozonacul cu rom. “Când se bagă tăvile în cuptor şi simţi cum se răspândeşte mirosul de rom, ştii că vine Crăciunul!” Tot la capitolul “dulciuri” ar trebui să menţionăm plăcinta cu urdă şi stafide ori cornuleţele cu rahat, ca şi o mulţime de alte prăjituri pregătite din timp de gospodine.
După ospăţDar să vedem ce se întâmplă după masa copioasă de Crăciun? “Ca să ne curăţăm de tot felul de cărnuri şi de mâncăruri grase, la Rucăr se bea «lapte de şteand»“, ne spune Georgeta Alexoi. După care răspunde uimirii noastre: “Laptele de şteand se face la răvăşitul oilor. Înainte de a coborî cu oile de la munte, ciobanii pun lapte de oaie amestecat cu lapte de vacă, jumătate fiert, jumătate nefiert, într-o putină de lemn, care aici se numeşte «şteand». Şteandul se acoperă bine şi se dă apoi la beci. De obicei, se mai scoate abia la Crăciun, când se alege zerul de deasupra şi apoi se bate bine, înainte de a-l bea. Iese ca un iaurt de casă. Este un fel de lapte prins sau «lapte gros», dar mai acidulat puţin”.
Laptele de şteand are calitatea de “a tăia greaţa” şi de a face loc altor bucate. “Este răcoritor, săţios şi simţi că te curăţă de toată grăsimea.”
Zeama de leacTot la ceasul acesta
