In 1997, domnul C.T. Popescu il descria intr-un arti­col pe domnul Andrei Cornea ca fiind "acest nemernic", "matreata aceea cu barba", "rozatorul asta de burse pe-afara"1. Motivul: "insultase" "sutele de mii de cititori ai Adevarului - ziarul numarul unu al tarii", pe care il caracterizase ca fiind nedemocratic. In 2008, domnul Dumitru Dragomir intreaba retoric, re­ferindu-se la domnul Catalin Avramescu: "Cine mai e si asta?" si tot dumnealui isi ofera raspunsul: "un neica ni­meni" lipsit de merite. Daca la inceputul anilor ’90 se cerea "moartea in­te­lec­tualilor", iar in 1997 un clasicist de talia domnului An­drei Cornea era infierat cu manie... redactionala, iata ca, in prezent, ura a disparut, ramanand doar dispretul. Cele doua tipuri de atitudine ilustrate mai sus au in co­mun, pe langa limbajul ordinar, modul in care isi legi­ti­mea­za pornirile si inaltimea de la care se adreseaza. Cri­te­riul care face diferenta in opinia celor doi este notorie­ta­tea. Jurnalistul aduce ca argument "sutele de mii de ci­titori", iar seful LPF, un potential electoral imaginar de 60-70%, care capata rapid forma ofertei ce pare de ne­re­fuzat: "la notorietatea mea, oricine ar vrea sa ma aiba alaturi". Din fericire, sistemul democratic inseamna mult mai mult decat tirania multimilor care impun, prin alegerile lor, un anume tip de bine, dreptate si adevar (cu toate aces­tea, scepticismul tocquevillian nu trebuie ignorat). Din­colo de institutii, norme si proceduri, cetatenii res­pon­sa­bili nu ar trebui sa uite ca "cetatea in care traim nu este «natura» (...), ci este (...) un produs artificial con­struit de homo sapiens. Se va putea mentine fara sprijinul acestuia?"2. Raspunsul lui Giovanni Sar­tori este lipsit de orice echivoc: "Cu siguranta, nu". Prin urmare, actiunea de diminuare a multiplicarii lui homo in­si­piens trebuie sa-si afle solutii salutare. Printre re­me­dii­le nece