Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, intitulată Codul Insolvenţei, a intrat în vigoare. Conform textului de lege, juridic cel puţin, este deschisă posibilitatea ca o mare parte dintre posturile de televiziune şi de radio din România să ajungă în situaţia în care să-şi înceteze activitatea.
Ceea ce, dincolo de alte consecinţe, ar însemna că cetăţenii României vor fi, în viitor, mult mai puţin informaţi. Este unul dintre cele mai grave atentate la libertatea presei din întreaga istorie recentă a României. Şi este săvârşit de un Guvern USL care, până la urmă, îşi asumă paternitatea ordonanţei de urgenţă. Dar cine este propriu-zis călăul?Prin simpla declarare a insolvenţei, licenţele posturilor de radio şi de televiziune, conform noului Cod, ar urma să fie suspendate. Ceea ce înseamnă decesul lor. Mai mult, legea întrerupe insolvenţe aflate în curs şi este făcută cu dedicaţie. Împotriva presei.
Cei mai importanţi specialişti în insolvenţă, plătiţi de către Guvern cu banii Băncii Mondiale pentru a concepe textul de lege numit Codul Insolvenţei, nu-şi mai recunosc opera. Ei reclamă că cineva a schimbat actul normativ. A introdus, după ce s-a încheiat dezbaterea publică şi fără să-i mai consulte, articole de lege care schimbă substanţa întregului demers. Inclusiv acel articol care vizează în mod direct, abuziv şi discriminatoriu presa audiovizuală. Cine este misteriosul personaj? Cine este, de fapt, funcţionarul public sau omul politic care a săvârşit această faptă pe care nu mă feresc să o numesc criminală? De ce identitatea individului este ţin
ută la secret? Se numeşte cumva Elodia? De ce nu ar trebui opinia publică să afle cine e?
Conform legii, această ordonanţă de urgenţă se află acum în Parlament. Dacă Guvernul este animat de bune intenţii, deşi mă îndoiesc, auzind declaraţiile premierului ar fi foarte simplu ca, tot în regim de urgenţă,