Pe 17 septembrie, Sankt Petersburg Philarmonic Orchestra, dirijata de Yuri Temirkanov, a concertat la Sala Palatului, in cadrul Festivalului International "George Enescu". Solista evenimentului a fost pianista de origine franceza Helene Grimaud. Pentru a doua oara la Bucuresti, Grimaud se simte legata de publicul festivalului, nu neaparat si de Bucuresti: "Desigur, nu mi-au placut gropile din asfalt, dar cui ii plac?". Va propun ca ghid al conversatiei noastre sa fie chiar... Concertul pentru pian si orchestra nr. 2 de Rachmaninov, pe care l-ati interpretat la Bucuresti. E, parca, ceva neimblinzit in primele masuri, in acele note de inceput ale pianului urmate de coardele valuroase. Relatia dvs. cu pianul a fost vreodata una de imblinzire si supunere? Mie acele masuri imi suna a clopote, atit de dragi lui Rachmaninov, un motiv important in viata lui. In acele prime note e ceva care are de-a face cu destinul, cu trecerea inexorabila a timpului. La intrebarea dvs. raspund asa: titlul pe care am vrut sa il dau initial primei mele carti - doar ca ar fi fost putin abstract si comunica mai greu - era Alithea. Este Adevarul si deschiderea fara teama. Este relatia mea cu pianul. Intotdeauna fac aceasta paralela cu inceputul concertului lui Rachmaninov, pentru ca iti da senzatia ca urmeaza ceva atit de important, incit viata ta nu va mai fi nicicind la fel. Asta se intimpla, de fapt, cu orice compozitie importanta, care are puterea de a te transporta, de a te afecta si, in final, de a te schimba ca individ. De aceea ma si potrivesc foarte bine cu dirijorul Yuri Temirkanov. De fiecare data cind sint intrebata ce reprezinta Rachmaninov pentru mine, mi-aduc aminte ce spuneam cu ani in urma: ca este un aristocrat al inimii, un compozitor care iti innobileaza sufletul si da eleganta sentimentelor. Asta pe linga curaj. Rachmaninov a avut curajul de a ramine el insusi, intr-o perioa