Diplomaţia de Henry Kisinger

Editura BIC ALL, 2007

Când a venit la sfârşitul anului trecut în Romania pentru a participa la decernarea premiilor Galei „10 pentru România“, Henry Kissinger avea deja 84 de ani. De 30 de ani părăsise Casa Albă, unde a servit sub doi preşedinţi (Richard Nixon şi Gerald Ford). Cu primul a lucrat încă din 1968, când i-a fost consilier pe durata campaniei electorale, după care a devenit consilier al acestuia pe probleme de securitate naţională între 1969 - 1973, la Casa Albă. În 1974 a fost numit secretar de stat, pentru ca în perioada 1974 - 1977 să păstreze această funcţie şi pe durata mandatului deţinut de Gerald Ford. Considerat unul dintre cei mai experimentaţi şefi ai diplomaţiei americane din toate timpurile, Henry Kissinger, de origine germană, s-a născut într-o familie de evrei din Fürth (Bavaria) şi a fost silit în perioada nazistă să emigreze în SUA. În 1973, alături de generalul vietnamez Lę Đuc Th, a fost premiat cu Nobelul pentru pace, distincţie acordată în urma încheierii războiului dintre SUA şi Vietnamul de Nord. Ulterior a descris pacea cu comuniştii de la Hanoi drept o înfrângere a SUA, care s-au văzut nevoite, fără sprijin internaţional, să accepte că vietnamezii au ieşit în avantaj. În 1969, Kissinger l-a însoţit pe Richard Nixon în vizita făcută în România. La acea dată, SUA doreau să reia relaţiile cu Beijingul şi l-au „folosit“ pe Ceauşescu pentru a transmite un mesaj în acest sens oficialilor chinezi. Iată cum l-a văzut el pe Nicolae Ceauşescu în memorile sale, în urma acelei vizite: „Ceauşescu este un operator viclean, ambiţios şi conştient de puterea sa pe scena internaţională, care a reuşit să-şi transforme ţara într-o intersecţie de neocolit“. Cu toate acestea, el a declarat la vizita sa de anul trecut că SUA au mizat pe ajutorul liderului comunist al României: „Impresia noastră era că Ceauşesc