Patru uriaşi care trăiesc în spaţiu înghit, o dată la cîteva milioane de ani, sateliţii care le dau tîrcoale. O fac fără remuşcări, fără menajamente. Sateliţii se nasc şi mor în preajma celor patru planete colosale din galaxia noastră, supranumite şi planete jovian – Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
Dintre cele opt planete ale sistemului nostru solar, patru se evidenţiază prin mărimea lor colosală şi prin structura lor compoziţională. Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun sînt planete fără compoziţie solidă. Jupiter, de exemplu, conţine 90% hidrogen şi 10% heliu şi urme de metan, apă, amoniac şi “piatră”. Imaginile captate de telescoape şi transmise marelui public prezintă, de fapt, straturile superioare de nori aflate în atmosfera acestor planete gigant.
Regele galaxiei
Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cu un diametru de circa 11 ori mai mare decît al Terrei şi un volum de 1.300 de ori mai mare decît al planetei noastre, Jupiter este regele incontestabil al galaxiei noastre şi al patrulea obiect de pe cer ca strălucire, după Soare, Lună şi Venus. Situată la aproximativ 778.330.000 de kilometri distanţă de Soare şi avînd diametrul de 142.984 de kilometri şi masa de 1.900 x 1027 kilograme, această planetă se roteşte în jurul Soarelui în 12 ani tereştri. Potrivit oamenilor de ştiinţă – Jupiter a fost vizitat, începînd cu 1973, de navetele Pioneer 10, Pioneer 11, Voyager 1, Voyager 2 şi Ulysses, iar în prezent este orbitat de sonda spaţială Galileo –, planeta este formată dintr-un nucleu solid, în cantitate de 10-15 mase pămîntene. Acest miez este acoperit cu hidrogen metalic lichid (gaz care nu poate exista decît la presiuni de peste patru milioane de bari). Interesant este faptul că stratul de hidrogen metalic lichid (format din electroni şi protoni ionizaţi, ca în interiorul Soarelui, dar la temperaturi mai mici),
