Aşteptam cu interes să primesc volumul Întîlniri cu Marcel Iancu de Geo Şerban, lansat pe 24 noiembrie la Tîrgul de Carte Gaudeamus. Ştiam că prietenul nostru, istoricul literar Geo Şerban, se zbate de multă vreme să publice acest volum. Apoi, subiectul volumului – marele artist Marcel Iancu – este incitant pentru mine, ca pictoriţă. Am primit în aceste zile volumul şi am fost pur şi simplu încîntată. Nu este vorba despre încă un volum despre Marcel Iancu, ci despre un album, tipărit în condiţii grafice excelente, despre perioada românească a activităţii artistu-lui, atît ca artist plastic, cît şi ca architect şi animator al vieţii culturale din Bucureşti în deceniul al doilea şi al treilea al secolului trecut.

Eram interesată de subiect întrucît l-am cunoscut personal pe Marcel Iancu, prieten din copilărie cu tatăl meu. În mai 1965, la puţin timp de la sosirea mea în Israel, m-a primit şi mi-a dăruit albumul alcătuit de M.L. Mendelson (Editura Masada, 1963), cu dedicaţia „Porte bonheur pentru Liana Saxone în noua ei patrie“. Această dedicaţie am fotografiat-o şi am lipit-o pe prima pagină a caietelor mele de expoziţii şi, într-adevăr, urarea mi-a adus noroc. Interesantă coincidenţă, Marcel Iancu i-a acordat acelaşi album (ediţia franceză) lui Geo Şerban, la vizita din iunie 1980. De altfel, încă o coincidenţă: pe Geo Şerban l-am cunoscut la Ierusalim, pe 10 ianuarie 2006, la o reuniune a Cercului Cultural de la Ierusalim, destinată omagierii lui Marcel Iancu. Şi de atunci... am rămas prieteni.

Volumul porneşte de la trei întîlniri, din 1976, 1978 şi 1980, pe care Geo Şerban, pe atunci redactor la revista Secolul 20, le-a avut cu Marcel Iancu, la domiciliul său din Tel Aviv sau la atelierul său din Ein Hod, satul artiştilor înfiinţat la iniţiativa lui Iancu pe povîrnişurile vestice ale muntelui Carmel, la sud de Haifa. @N_