Preşedintele reales Barack Obama îşi pregăteşte treptat noua echipă guvernamentală, cu care va aborda, după 20 ianuarie, cel de-al doilea mandat la Casa Albă. Remanierea eşalonului superior pare destul de consistentă până acum: dintr-un motiv sau altul, trei înlocuiri în posturi cheie au fost deja anunţate: Departamentul de Stat, Departamentul Apărării, CIA, toate trei fiind pârghii fundamentale ale politicii externe şi de securitate americane, prin intermediul cărora Statele Unite îşi configurează raporturile cu aliaţii şi cu lumea în general.

Fără a fi şocante (nici nu se poate veni pe astfel de posturi esenţiale cu propuneri şocante), nominalizările au trezit şi continuă să suscite interesul intens al politicienilor, analiştilor şi mediei americane şi internaţionale. Nu mă voi opri în acest scurt comentariu asupra celor desemnaţi la „ministerul de externe” (John Kerry, senator din 1985, fost candidat democrat pentru Casa Albă, preşedinte al Comisiei de politică externă a Senatului, va împlini anul acesta 70 de ani), respectiv CIA (John Brennan, experienţă de 25 ani în cadrul agenţiei federale de informaţii, consilier al preşedintelui pe probleme de contraterorism şi securitate), două nominalizări robuste, din sistem, greu de contestat. Cu totul altfel stau însă lucrurile cu Chuck Hagel, 66 de ani, fost senator republican timp de 12 ani (două mandate), o figură interesantă şi un politician mai degrabă rebel, pacifist, veteran dar critic virulent al războiului din Vietnam, care a rupt relaţiile cu Grand Old Party în 2007, când s-a opus public propunerii preşedintelui Bush de suplimentare a trupelor în Irak sau a respins considerarea Gărzilor Revoluţiei Islamice din Iran drept organizaţie teroristă. Ulterior, nu a susţinut candidatura republicanului John McCain, alegând să rămână independent politic dar fiind tot mai aproape în poziţionările sale de fostul cole