Foto: Cristian Crisbăşan Eşti student, stai la cămin şi într-o zi termini facultatea. Trebuie să-ţi găseşti un loc de muncă. Nu putem avea pretenţia absurdă ca toţi noii angajaţi să fie din Bucureşti. Există oameni valoroşi din toate zonele ţării. Situaţia este clară: un tânăr absolvent de facultate, cu salariul de început oferit – în mod legal – în orice firmă din Bucureşti pur şi simplu nu poate supravieţui în capitală. Asta este regula.
Excepţiile de orice fel sunt cazuri particulare – pozitive sau negative – şi nu pot fi soluţii de aplicat şi modele de urmat. Şi cazurile în care câţiva tineri se adună să împartă chiria unui apartament mai mare sunt tot excepţii. Regula este aşa: cu salariul de început nu îţi poţi asigura cheltuielile cotidiene de bază: chirie, întreţinere, mâncare, produse de igienă personală, transport şi viaţă socială minimă. Dar ţi se cere negreşit să fii un angajat impecabil, nestresat, activ, care să „dea totul pentru companie”. Cum poţi activa eficient când salariul nu-ţi ajunge de la o lună la alta şi în loc să te concentrezi la cerinţele postului tău, nu poţi dormi noaptea din cauza datoriilor? Nu ai părinţi şi rude care să te ajute, iar prietenii tăi se află cam în aceeaşi situaţie. Te simţi mereu în inferioritate, te deprimi, ai angoase, te deprofesionalizezi şi, într-un final, ajungi să cedezi sub diferite forme toxice.
Apoi, felul în care eşti tratat la noul loc de muncă. Umilinţe, aroganţă, hăituire, hărţuire sexuală, discriminări de tot felul. Mai ales dacă eşti o tânără femeie şi arăţi cât de cât bine. Eşti pus să faci tot ce nu mai au chef să facă „seniorii” – mult peste ceea ce scrie în fişa postului tău (asta dacă ţi s-a dat aşa ceva la angajare). Apoi, trebuie să intuieşti repede care sunt găştile de la serviciu şi să te orientezi în care din ele să intri. Dacă eşti acceptat. Şi dacă nu, vei fi primul car
