E drept ca este imposibil sa nu sesizezi o oarecare superficialitate in gandirea si conceptia despre lume si viata a celor care traiesc in zonele lipsite de grija climatica. Parca sunt mult prea nepasatori si fericiti... Adevarul e ca, in pielea goala, omul este perceput altfel. Imi amintesc, de pilda, cand eram la scoala si trebuia sa ne schimbam in vestiar pentru orele de sport, sa ne imbracam in altceva decat uniformele acelea plate. Fiecare devenea el insusi, expus, fara acoperire. Tin minte ca in acele momente aveam mereu revelatii sau dezamagiri: colegi timizi, tocilari care erau in schimb atletici si bine facuti si, pe de alta parte, increzutii, grandomanii care, fara haine, erau slabi, pricajiti si sensibili. Asa ar trebui o proba si pentru candidatii la parlamentare, sa vedem cum sunt ei cu adevarat: un Ponta sau un Crin Antonescu la bustul gol, un DD sau un MRU, dar asta e alta mancare de peste in care nu vreau sa-mi bag furculita... La fel nu pot uita nici socul pe care l-am avut cand am vazut din intamplare, la mare, pe o plaja de nudisti, un profesor universitar pe care l-am avut la curs. Dintr-o data, parca toata materia invatata pentru examenul ce l-am dat cu el a capatat o alta conotatie, pur subiectiva... Din nou, alta mancare de peste... Am avut doua ocazii sa-mi petrec sarbatorile de iarna in tinuturi ne-temperate, cu clima extrema, apropiate de tropice, o data in Carolina de Sud si a doua oara in Florida (echivalentul pe harta, in latitudine, al nordului Africii) si pot spune ca nu mi-a displacut mult (ca sa folosesc o constructie intalnita de cateva ori prin diferite ziare: „nu au fost foarte putini invitati" etc.). In Carolina, am petrecut Revelionul anului 2000 pe o plaja de la oceanul Atlantic, cu fete imbracate in costume de baie rosii si barbati in slipi de aceeasi culoare. Erau si acolo ghirlande luminoase in copaci, figurine cu Mos Craciun