Editurile şi revistele literare virtuale cîştigă teren în mod spectaculos. Sînt simplu de realizat, economice, uşor de găsit, accesibile de oriunde din lume şi etern-păstrate, ecologice. Un poet electronic
Editurile şi revistele literare virtuale cîştigă teren în mod spectaculos. Sînt simplu de realizat, economice, uşor de găsit, accesibile de oriunde din lume şi etern-păstrate, ecologice. Dacă sînt bune, nimic nu stă în calea cititorilor. Publicul de azi al revistelor culturale oricum dispune de un PC. Dacă revistele sînt proaste, măcar nu strică hîrtia şi implicit copacii. Rămîne, ca şi la revistele/cărţile de hîrtie, problema exigenţei şi competenţei editorului pentru ca proiectul să nu treacă neobservat.
Tînărul George Vasilievici, originar din Constanţa, absolvent de Ştiinţe Economice, a apărut deodată, cu un volum de debut ieşit din comun, în spaţiul electronic. Nu era încă un poet format, avînd de altfel doar 23 de ani la data respectivă (2005). Abia “postat” însă, volumul său Sentimente a stîrnit o furtună de mesaje încrucişate în spaţiul virtual între autorii şi amatorii de literatură. Cele mai multe aprecieri erau superlative. Poate şi dintr-un reflex al nevoii acute de valoare, de un nou Labiş, Nichita, Dinescu, Romoşan, Cărtărescu, Cristian Popescu, cei care au aprins încă de la debut imaginaţia şi speranţele cititorilor. În oceanul cenuşiu şi îngheţat al liricii tinere care aduce însă foarte adesea a prepaşoptism, o pată de culoare încîntă.
George Vasilievici a avut, din fericire, de unde să mai crească. Volumul său iniţial era destul de inegal, făcînd proba unor calităţi indiscutabile, unei actualităţi a modului de percepţie şi limbajului şi mai ales a unei lipse de inhibiţie remarcabile. De aici vin şi greşelile: din siguranţa de sine exagerată şi probabil din impresia că totul “îi iese din prima”. Dar la u