Asta-i intrebarea. Nu este nimic in neregula cu titlul , nu-i asa? Sau este?
„Limba romana tinde sa devina un ceva desuet si, oricum, facultativ. Ca atare, oricine este in drept s-o mutileze dupa bunul plac. De altfel, de cand a patruns si la noi internetul, limba romana a fost iute «rasa in cap», precum detinutii de odinioara. I-au fost rase toate semnele diacritice.
Fenomenul e general? Nici vorba. Schimb des mesaje pe net cu prieteni din Franta si toate textele lor au accentele la locul lor", spune Lucian Vasilescu, editor la Ziarul de Duminica, suplimentul de cultura al Ziarului Financiar. „In ceea ce priveste Academia, imi amintesc cum, in 1989, toate busturile scriitorilor rusi din parcul Herastrau au fost rasturnate de pe socluri. Tot atunci, in comuna prahoveana Calinesti, taranii locului s-au revolutionat si ei si au tocat cu rangile un superb monument funerar lucrat in marmura alba (aflat in curtea unui fost conac al Cantacuzinilor) doar pentru vina ca era opera unui (mare) sculptor rus. Asa si cu povestea lui i din i si a din a", continua Vasilescu. Altfel, e bine. Greselile, din exceptii, tind sa devina norma, iar normele isi pierd orice noima. Omiterea lui „pe" la acuzativ (ziarul care l-a citit), folosirea abuziva a lui „ca si" (a procedat ca si expert), folosirea lui „decat" in propozitii afirmative (are decat o firma) sau a lui „doisprezece" chiar si atunci cand se face referire la feminin (doisprezece bancnote) sunt doar cateva exemple de greseli mult prea frecvente pentru binele limbii romane. Din pacate, nu doar cei cu o educatie precara mai pot fi acuzati de astfel de „lipsuri", ci mai nou, chiar si cei care au terminat studii superioare. Vorba lui Ogilvy: „Nu stiu regulile gramaticale... daca vrei sa-i faci pe oameni sa cumpere ceva trebuie sa folosesti limbajul lor".
Dar ce ne facem cu cei care nu au nicio scuza de gen
