PARADOX. Studiile arată că un geniu duce o afacere de râpă, în timp ce un manager cu un IQ mediu este mai eficient. Sursa: NorthFoto

Ion Ţiriac este un mare om de afaceri, dar şi un lider, pentru că are o un EQ (inteligenţă emoţională) foarte dezvoltat. Gigi Becali, în schimb, nu va fi niciodată mai mult decât un afacerist, pentru că, la el, EQ este ceva mai modest. Dar ce şanse are o persoană supradotată să reuşească în lumea afacerilor?

Răspunsul vine de la specialiştii în resurse umane: dacă vrei să conduci un business şi să faci bani, trebuie să fii dotat cu un EQ ridicat, iar dacă vrei să ajungi om de ştiinţă, trebuie să te naşti cu un IQ (inteligenţă intelectuală) deosebit. Ei vin şi cu exemple: dacă pui un geniu într-o funcţie de conducere s-ar putea să eşueze, deoarece nu-şi lasă emoţiile să intervină în relaţiile de muncă şi dă dovadă de neînţelegere faţă de subalternii cu un IQ mediu, transformându-i în simpli executanţi.

În schimb, cei cu EQ dezvoltat, chiar dacă nu sunt foarte deştepţi, sunt mult mai comunicativi şi ştiu să-i pună în mişcare pe cei din subordinea lor.

Interviul bate testul de inteligenţă

Tocmai de aceea, şefii marilor companii sunt mai dispuşi să angajeze manageri cu EQ, decât nişte genii. Astfel, talentul de a te face ascultat şi înţeles de către colegi şi subalterni tinde, de câţiva ani, să înlocuiască testarea posibilităţilor intelectuale ale unui candidat la un job într-o companie.

Testele IQ sunt de mai multe tipuri, toate convenind asupra nivelului de in - teligenţă analitică a celui testat. Cel mai cunoscut tip de test este Raven, cu matrici progresive, aplicabil oricărei vârste. Testele EQ se bazează pe afirmaţii cărora le sunt destinate două-trei explicaţii, din care subiecţii aleg una singură.

Profesionist, dar imposibil

Ionu