Putere si opozitie
In orice tara cat de cat asezata, puterea si opozitia se afla intr-un echilibru relativ, rupt doar la alegeri, dar si atunci prin numai cateva procente. E in chiar interesul puterii sa aiba o opozitie solida, care sa-i confere legitimitate, dupa cum e in interesul opozitiei sa fie indestul de puternica spre a reprezenta o alternativa viabila a puterii. Pentru electorat, o asemenea cumpanire a balantei politice este minima garantie ca, inainte de a comite vreun gest impopular ori necugetat, oricare dintre talere va lua in calcul si previzibila sanctiune venita din partea celuilalt.
Pe malurile Bahluiului, echilibrul acesta nu exista. Adica nu exista de-adevaratelea. Formal, ne putem lauda cu opozitie de toate culorile si nuantele: liberala, social-democrata, crestin-democrata, nationalista etc. Practic insa, ea are un rol pur decorativ. Trec peste faptul ca, sub raportul doctrinei, partidele zise de opozitie practica un discurs suspect de asemanator, cateodata suspect de asemanator cu al puterii insasi, incat ai tot dreptul sa te intrebi ce le desparte pe deasupra a ceea ce le uneste. Inca mai de mirare e dezinteresul lor de a deveni credibile; ba chiar stradania, incununata de succes, de a-si diminua cu orice pret bruma de credibilitate ce vor mai fi avut.
Credibilitatea oricarei forte politice se masoara prin credibilitatea celor care o reprezinta. Si cine reprezinta opozitia la Iasi? Treceti in revista candidatii propusi pentru alegerile locale si minunati-va cat de bine seamana listele cu cimitirele elefantilor politici, de neclatinat in convingerea ca sunt, in perpetuitate, juni primi, sau cu inventarul personajelor negative din "Ciocoii vechi si noi"! Unii spera sa recastige liberul acces la mierea al carei gust nu l-au uitat, altii spera, si ei, sa-si poata dosi sub fotoliile de alesi multele si impardonabilel
