Stresul este adesea „vindecat“ printr-o metodă destul de costisitoare: cumpărăturile. Cât de eficient este însă acest leac şi cât ţine efectul „drogului“ este relativ, susţin specialiştii.
Terapia prin cumpărături se defineşte ca fiind un comportament impulsiv al unei persoane care cheltuieşte pentru a-şi îmbunătăţi starea de spirit sau dispoziţia. Termenul a fost folosit pentru prima dată în urmă cu 35 de ani, înainte de Crăciunul din 1986, în publicaţia americană „Chicago Tribune": „Am devenit o naţiune care-şi măsoară vieţile în funcţie de numărul de pungi de cumpărături şi care-şi oblojeşte psihicul cu ajutorul terapiei prin cumpărături". Cercetătorii de la Universitatea din Melbourne au pledat pentru clasificarea acestui comportament. Astfel, oniomania sau boala cumpărăturilor impulsive a devenit o tulburare psihologică.
Paco Underhill este unul dintre cercetătorii care şi-au dedicat întreaga activitate studiului dependenţei de cumpărături. Potrivit acestuia, ne folosim de cumpărături pentru a mitui, a recompensa, a ne petrece timpul, ca scuză pentru a ieşi din casă, ca terapie, ca divertisment, ca formă de educare chiar.
„Shoppingul ne satisface nevoile primare: mâncare, adăpost şi îmbrăcăminte. Facem cumpărături pentru a ne simţi mai bine cu noi înşine: un costum ne va ajuta să proiectăm o imagine profesională a sinelui, cărţile poştale ne vor face să ne simţim mai conectaţi cu rudele îndepărtate sau cu prietenii, o vacanţă ne va aduce relaxare şi linişte sufletească. Pentru femeile care obţin mai multe efecte pozitive, aceasta este chiar o terapie", a precizat psihologul într-unul dintre studiile sale.
Conflictul, sursa tuturor „necazurilor"
Dependenţii de cumpărături pot fi întâlniţi la orice pas, în orice magazin, indiferent că este de pantofi, de gadgeturi, de jucării sau un supermarket obişnuit. Un comportament compulsiv apar
