În jurul Universităţii, pe laturile de sud şi est, adică lîngă faţadele de la bulevard şi dinspre piaţă, se întind tejghelele, măsuţele sau rafturile unor comercianţi culturali. Cînd n-au nici pe ce să pună cărţile de vînzare, le aliniază pe treptele unor uşi care nu se deschid. Aşa e la noi: din motive de siguranţă sau pentru ca femeile de serviciu să nu aibă de făcut curăţenie, la intrările monumentale rămîne o singură uşă deschisă. „Ce carte căutaţi?“ De parcă te-ai duce acolo ca să găseşti una anume, nu ca să cauţi titluri pe care nu le cunoşti şi care, chiar dacă nu le cumperi, se acumulează în memoria ta lacomă.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Sînt vreo cincisprezece oameni necăjiţi care, în orice zi nu plouă, îşi desfăşoară conţinutul sacilor sau al lăzilor cu marfă. Uneori vin acolo şi cei care aduc de acasă cărţile de prisos ori moştenite de la soţul sau tatăl care nu mai sînt, aşa că le vînd cui şi-a făcut din asta o ocupaţie. Dacă e frig, mai circulă printre ei o sticlă ca să se încălzească. I-am văzut vara citind la soare şi aş fi vrut să fiu în locul lor... Altfel, sînt sociabili şi volubili. M-au adoptat, nu de la început, dar cu vremea s-au obişnuit cu mine şi mă salută cordial: „Să trăiţi, dom’ profesor!“. Am intrat şi în familia lor, după ce eram de mult în a anticarilor subţiri.
Ce oferă ei, la preţuri de obicei mai modeste ori pe care se învoiesc să le scadă?
Orice, de la cărţi religioase sau de ştiinţe oculte la romane poliţiste şi povestiri de călătorie ori de război. Rareori, cărţi în limbi străine (mai mult franţuzeşti din anii ’30, amor – mai degrabă decît istorie, ce să-i faci, aşa erau bibliotecile). Excepţional, am cumpărat cartea unui autor turc cu dedicaţie autografă către Martha Bibescu, dar prinţesa nu tăiase nici o pagină. Altădată, am văzut un volum dedicat Reginei
