Unul din punctele forte in obtinerea succesiunii la tronul patriarhal a fost faptul ca Mitropolia Moldovei si Bucovinei a devenit cea mai bogata din tara. Este un sublim paradox: cea mai saraca provincie a Romaniei are cea mai bogata Mitropolie! Alegerea de patriarh a (intre)deschis cutia Pandorei. S-au spus lucruri greu de digerat despre slujitorii bisericii in genere si despre unii inalti prelati, in particular. A fost - pastrind proportiile - ca la revolutie, in prim plan aflindu-se chiar unul dintre cei ce au iesit atunci printre primii pe baricade - Mircea Dinescu. Devoalarile (parcimonioase, totusi) din culisele CNSAS au inflamat spiritele canonice. Ideea care a plutit ca un vultur plesuv peste capetele (infierbintate) a fost una scoasa, parca, din codul eticii si echitatii (cei mai in virsta stiu care): oamenii bisericii nu pot fi judecati decit sub patrafirul acesteia. Mai sa fie! E ca si cum biserica n-ar fi paminteana, iar slujitorii ei ar fi extraterestri. E adevarat ca ei sint reprezentantii Domnului pe pamint, dar a-i reclama - cind e cazul - doar Celui de Sus inseamna a verifica pe cont propriu spusa populara si seculara: pin-la Dumnezeu, te maninca sfintii! * Am pe retina imaginea acelui enorias din judetul Bacau care era scos din casa, in strada, cu familia, - iar buldozerul isi incepuse "opera de darimare" - intrucit locul intrase in patrimoniul bisericii (mostenire de pe la o mie sapte sute si ceva!) si trebuia urgent recuperat! Pe chipul preotului care dirija actiunea n-am citit nici un fel de mila, ci doar satisfactia plina de suficienta ca, iata, sfintul sau lacas si-a mai adaugat un domeniu. Pina la urma, chestiunea s-a rezolvat prin interventia episcopului, dar sint sigur ca totul a fost de ochii lumii, fiindca venise televiziunea si fiindca ne aflam in preajma alegerii de patriarh. In alte zeci, sute de cazuri similare biserica are cistig de c