Astazi, in timp ce participam la o dezbatere privind Ucraina si Moldova la Fundatia Friedrich Ebert la Bruxelles, primesc un SMS din partea ambasadorului Stoian. Acesta imi aducea la cunostinta ca, la Consiliul Europei, unde activeaza domnia sa, in timp ce se dezbatea o rezolutie privind inchisorile secrete ale CIA, initiata de cunoscutul domn Dick Marty, un reprezentant al partidului maghiar Jobik ar fi afirmat ca eu as fi recunoscut prezenta acestor inchisori pe teritoriul Romaniei!?

Era clar o diversiune, careia trebuia sa i se raspunda imediat. Drept urmare, raspund imediat, tot prin SMS, dlui ambasador ca este o minciuna sfruntata si ca vorbitorului trebuie sa i se ceara sa si produca dovada celor afirmate, prezentand declaratia imputata mie. Arat, de asemenea, ca Dl. Dick Marty – care si-a creat deja o reputatie de om care face declaratii socante, pe care nu le si sustine cu dovezi (acest lucru s-a intamplat de doua ori in Parlamentul European in 2006 si 2011) – nu a dovedit niciodata cele afirmate in legatura cu mine in raportul sau si, in plus, a refuzat sa dea curs ofertei mele voluntare de a veni in fata Consiliului si de a lamuri inca de atunci problema!? Ce aflu ulterior? Ca delegatia noastra – din care faceau, se pare, parte, printre altii, dna Stavrositu (PDL), Viorel Badea (PDL), Cristian David (PNL), Ionut Stoian (PNL), Pantaru (PSD) si, dl. Titus Corlatean, presedintele Comisiei de afaceri externe a Senatului Romaniei – a tacut malc!? Sigur, nu dl. ambasador era cel care trebuia sa vorbeasca, ci membrii delegatiei, pe care, dupa cat se vede, nu a reusit sa ii sensibilizeze. Sigur, chiar daca dna Stavrositu – ultima din delegatia Romaniei inscrisa la cuvant – intervenise deja, se putea cere o interventie de procedura (point of oder), prin care sa i se solicite deputatului ungur sa si produca asa-zisa mea declaratie. Acest lucru nu s-a intamp