Un nou pachet legislativ privind Fondurile Structurale a fost adoptat săptămâna trecută de către Parlamentul European şi Consiliul UE. Noua politică de coeziune 2014-2020 dezvoltă instrumente pentru a reduce discrepanțele dintre statele membre, în special cele de gestionare și impact. Cu toate că ȋn ultimii ani tema simplificării administrative a fost printre subiectele preferate de discuţie, complexitatea politicii de coeziune poate creşte simţitor odată cu noile măsuri. Articolul de faţă face o scurtă radiografie a acestor reforme şi evaluează potenţialele consecinţe pe care le pot avea asupra statelor membre UE.
Decizie şi alocări
La sfârşitul lunii noiembrie, Parlamentul European a votat noul pachet legislativ privind politica de coeziune. La nivel european, 325 de miliarde vor fi distribuite ȋntre statele membre UE pentru următorii şapte ani (2014-2020). Negocierile pentru noul pachet de coeziune au durat mai bine de doi ani și au fost extrem de dificile, având ȋn vedere contextul crizei, precum şi ȋncleştarea instituţională, din ce ȋn ce mai evidentă dintre Consiliul UE (nivelul statelor membre) pe de o parte, şi Comisia şi Parlamentul (nivelul european) pe de altă parte. Cu toate acestea, compromisurile făcute ȋn urma negocierilor transformă politica de coeziune ȋn cea mai bine dotată politică a UE din punct de vedere financiar.
În termeni de alocare, similar cu perioada curentă, Polonia va fi principalul beneficiar al acestor fonduri, fiind eligibilă ȋn a accesa şi a cheltui 72 de miliarde EUR. La o distanţă considerabilă, Italia, Spania şi România (21.8 miliarde EUR) sunt eligible la o contribuţie substanţială, urmate ȋndeaproape de Cehia, Ungaria şi Portugalia.
Reformele şi implicaţiile asupra statelor membre
I. Concentrarea tematică şi strategică a fondurilor – acest prim set de măsuri vizează direcţia şi tipul de inve