În anii ’90, fostul actor a fost „mâna dreaptă“ a lui Ion Cristoiu la trei publicaţii de mare tiraj.
În zorii zilei de ieri ne-a părăsit pentru totdeauna Daniel Tomescu, unul dintre cei mai importanţi şi discreţi „dirijori" ai presei libere din România postcomunistă. Se apropia de 60 de ani, dar o boală cruntă îl chinuia de mai multă vreme: hepatita C, cu toate complicaţiile sale.
Actor de meserie, Daniel Tomescu a fost atras spre presă de Ion Cristoiu, în 1990, la săptămânalul „Zig-Zag". Cristoiu îl ştia din anii '80, când, în calitate de redactor-şef al revistei „Teatru", cunoştea din interior lumea artistică. Tomescu se afla într-un moment de cumpănă al vieţii, care-i punea în pericol cariera de actor. El suferise un accident teribil chiar pe scenă, în urma căruia un picior i s-a făcut ţăndări, necesitând intervenţii chirurgicale complicate.
Acasă, la jilava
Daniel Tomescu a fost „mâna dreaptă" a lui Ion Cristoiu, ca prim-redactor-şef adjunct, timp de patru ani, la trei publicaţii de mare tiraj: „Zig Zag" (1990), „Expres Magazin" (1990-1992), „Evenimentul zilei" (1992-1994). După despărţirea de Cristoiu, Tomescu a mai lucrat la câteva publicaţii („Gardianul", „Jurnalul Naţional", „Adevărul", „Taifasuri", plus un come-back la „Evenimentul zilei"), dar boala l-a obligat, în urmă cu şase ani, să renunţe la munca de redacţie. S-a dedicat traducerii şi îngrijirii multor cărţi din colecţiile Editurii Adevărul - muncă titanică, dar care-i permitea să lucreze de acasă.
Iar acasă, pentru el, după anul 2000, a însemnat o căsuţă ţărănească din comuna Jilava, la marginea Capitalei. Pentru liniştea acelei căsuţe a renunţat la apartamentul său dintr-un bloc bucureştean. „Decizia de a părăsi infernul Capitalei mi-a prelungit viaţa cu câţiva ani", le spunea Daniel prietenilor apropiaţi. Bucuria de a-şi cultiva singur grădina de legume i-a adus l
