- Care sunt primele imagini care vă vin în minte atunci când rostiţi cuvântul ,,copilărie"?

- Copilăria mea a fost risipită prin mai multe locuri. Ar trebui să le descriu... De unde să încep? Şi cum să fac să nu mă repet? Eram la Floreşti. Bunica după mamă mai trăia, o văd ca în vis, îmbrăcată mereu în negru, într-o odaie încăpătoare, luminată de o lampă cu gaz. Fusesem dat la grădiniţă, dar mă eliminaseră din cauză că, iarnă fiind, trînteam fetiţele în nămeţi, le ridicam ploverele, le trăgeam pantalonaşii şi le muşcam cu sălbăticie de burtică! De unde învăţasem, cînd văzusem aşa ceva? Scandal în familie. Maică-mea umbla prin cameră şi vocifera, înaltă, cu părul bogat căzînd în valuri castanii pe umerii rotunzi sub materialul ieftin al rochiei. La fund, îmbrăcămintea ei se plia dulce pe şanţuleţul dintre fesele evidente ("cu prispă", cum se spune la ţară), intra chiar între ele, obligînd-o să se oprească şi să-şi potrivească poalele, puţin ruşinată. Taică-meu o alinta "Lizanka, hai, Lizanka!" şi-o tachina că are nume de iapă! Nu mai ţin minte cum s-a rezolvat nemernicia mea. Ratasem, oricum, grădiniţa. Tot la Floreşti; sînt într-o grădină publică, lîngă o fîntînă fără ghizduri. Dau, inconştient, şi feroce, şi zburdalnic, brînci unei fetiţe cu care mă jucam, iar ea cade în fîntînă. Maică-mea stă pe o bancă cu mama fetiţei. Observă amîndouă. Mama mea sare ca din arc, cu un soi de graţie de animal zvelt, şi, cînd fetiţa revine la suprafaţă, cu picioarele în sus, o apucă, haţ!, salvator de unul şi o scoate teafără. Mama fetiţei, cam tembelă, mă ia la bătaie în loc să vadă dacă îi mai suflă copilul! Iarăşi scandal în familie. Devin un mic asasin, declară taică-meu, un monstru ocolit de mămicile înspăimîntate. }ip noaptea prin somn, mama mă ia ocrotitoare în braţe să dorm cu dînsa; mi-a rămas în nări, pe viaţă, un miros parfumat, necunoscut, de cozonac cr