Nu dialogul e mijlocul gasirii unei solutii, nu construirea unui spatiu comun, ci identificarea sau fabricarea inamicului. Daca ai gasit o buna tinta, daca te identifici cu exclusii, poti apoi manipula in voie, poti arunca totul in spinarea celuilalt. Cu citiva ani in urma, o studenta la masteratul de psihologie sociala, Relatii umane si comunicare, ne-a relatat tuturor o performanta a sa cu totul deosebita: a pariat ca in trei luni poate ridica cota de popularitate a unui potentat politic, dintr-un oras din Ardeal, de la sub 25% la 40%. Cum a facut? A recurs la tot felul de trucuri pentru a-l prezenta ca un om nou: alta infatisare, alt discurs, alt stil in relatiile interpersonale, alte preocupari. Cu alte cuvinte, ne relata aceasta fata desteapta, cu un cinism amuzant, a transformat un individ grobian si lipsit de imaginatie intr-un om sensibil, imbracat potrivit cu contextul, care stia sa se adreseze, ca un om „simplu", cetateanului de rind. Venita la Iasi cu o diploma in comunicare, de la o universitate de dincolo de munti, fosta noastra studenta (astazi face cariera in Bucuresti) voia sa ne impresioneze cu performanta sa profesionala. Un specialist in comunicare sau psihologie sociala aplicata la cimpul politic poate schimba perceptia publica, poate refrisa un produs expirat, poate vinde orice. Nu conteaza materia prima, ai nevoie doar de imaginatie si talent pentru a transforma ceva rau mirositor in... bici. Bine, i-am replicat eu timid, dar opiniile, convingerile cum i le schimbi intr-un asemenea timp record? Domnule profesor, a venit prompt replica, nu ne-ati pomenit chiar dumnevoastra de cartea lui Daniel Bell, Sfirsitul ideologiilor? Nu ma incurc eu cu ingrediente netrebuitoare. Eu livrez o marfa care poate fi consumata fara teama. Si atit. Nimeni nu cere convingeri, e prea complicat. Vrea omul un ambalaj agreabil? Asta-i dau. Totusi, ne-a spus tinara noast