Nu mai ştiu câţi ani aveam, unde şi care a fost primul meu film. Cert este că locuiam pe bulevardul Dinicu Golescu, vis-à-vis de intrarea în Gara de Nord şi mama-mare mă ducea încă înainte de a învăţa să citesc (îmi şoptea ea subtitrările) mai ales la cinema Feroviar. Cândva, prin anii '60, acesta se afla la intersecţia dintre Calea Griviţei şi Buzeşti. Sală cu balcon, scaune scârţîitoare de lemn, miros de duşumea dată cu petrosin şi băieţi discreţi cu un-bilet-în-plus la intrare (dar eu nu aveam treabă cu ei). În colţ era librăria Ion Luca Caragiale, de unde mi-am cumpărat seria cartonată a romanelor lui Dumas şi pe cele istorice din colecţia "Cutezătorii". Alături de cinematograful Feroviar era însă un Atelier Foto, unde aveau de vânzare fotografii (un leu bucata) cu aproape toţi actorii străini pe care-i vedeam prin filme. La câte îngheţate n-am renunţat în schimbul unei fotografii cu "Fraţii corsicani" sau "Winnetou"... devenită peste ani o frumoasă colecţie. Ea era completată, pe măsura bugetului alocat îngheţatei, la bufetul din Gara de Nord, unde aveau gumă de mestecat (lame) cu poze mici alb-negru cu "Sfântul" (celebrul serial de sâmbătă seara cu Roger Moore, când ţara întreagă era pustie pe stradă), dar şi color, tot în format 4,5 pe 7 cm, cu diverşi actori.

Revin la cinema Feroviar, din care mulţi ani am mai regăsit doar ruina zidurilor exterioare, iar acum nici pe acelea. Ce filme-am mai văzut acolo, mai ales după ce luam un zece la şcoală. Gérard Barray (despre care un tânăr vânzător dintr-un mare magazin de specialitate parizian al anului 2010, situat pe bulevardul Saint Michel, nu auzise) era idolul meu absolut: "Cei trei muşchetari", seria cu "Pardaillan", seria cu "Scaramouche", seria cu "Surcouf", seria cu "San Antonio"... ce să mai vorbim. Jean Marais îmi plăcea mai ales în seria "Fantomas", dar în "Cocoşatul", chiar dacă duela bine,