Lecturile din care înveţi cum poţi să-ţi duci părinţii de nas şi ce să porţi ca să arăţi cool au declanşat o isterie printre copiii de clasă primară. "Nu-s rele, le-am citit", spun dascălii.

Amintirile” lui Creangă sau „Medelenii” lui Ionel Teodoreanu apar an de an în topul listei obligatorii de lectură la clasele V-VIII, spre exasperarea elevilor, care nu se mai dezlipesc de cărţile moderne. Eroii lor nu cutreieră uliţele satelor, ci stau la discuţii pe messenger, aşa cum fac şi copiii din zilele noastre.

Jurnalul, stimulent pentru lectură

Titluri precum „Însemnările unei puştoaice” sau „Jurnalul unui puşti” le-au adus comercianţilor încăsări-record şi i-au făcut pe dascăli să-şi reevalueze metodele de predare. Moda „jurnalelor” a luat amploare în 2010, odată cu apariţia primelor volume de gen, iar de curând au ajuns şi pe masa cluburilor de lectură din şcoli.

Deşi recunosc că nu au o valoare educativă deosebită, profesorii spun că astfel de poveşti le stimulează copiilor pofta de lectură şi-i ţin departe de tentaţiile tehnologiei moderne. „E aberant să treacă din prima la Schopenhauer, trebuie să le dăm ceva pe placul lor. Mai apoi, se deschid singuri către genuri complexe. În plus, le convine şi părinţilor. Decât în faţa computerului, mai bine cu nasul în cărţi”, explică Eugenia Baciu, profesoară de limba română la Şcoala „Nicolae Iorga” din Ploieşti.

Aventurile celor doi adoles cenţi americani i-au cucerit până şi pe profesori. „Ne-a venit ideea unui club de lectură când am văzut că unii copii le citesc şi într-o singură noapte, iar la clasă ne chinuim să verificăm dacă au citit «Baltagul», de exemplu. Ne-au ajutat să ne raportăm la lumea lor”, spune profesoara Eugenia Baciu.

„Fiecare generaţie cu poveştile ei”

Popularitatea acestor lecturi are şi o explicaţie psihologică.

„Este firesc ca fiecare ge neraţie să aibă propriu