Prin alte campionate, pănă şi autogolurile se dau cu stil. L-am văzut pe Rooney cu un cap imparabil în poarta coechipierului de Gea, după care a dat fuga la poarta celalată şi a mai băgat două în aţe, în compensaţie. Un pic mai la sud, pe continent, un campion mondial, Jordi Alba, îşi lobează cu eleganţă portarul, anulându-şi astfel golul cu care deschisese scorul. Bafta lui a fost că n-a anulat şi avantajul Barcelonei, la care Messi a scos iar castanele din foc, înscriind de fiecare dată când adversarii de la Deportivo se apropiau la un gol. Ultima sa reuşită a fost de excepţie, născându-se dintr-un fault din spate asupra sa, la vreo 35 de metri, Messi răsucindu-se în cădere şi arestând balonul cu crosa, parcă! După asta, un Messi lansat spre poartă, cu doi adversari panicaţi în faţă, s-a mai văzut. M-a dus gândul la tenis, când simpla intenţie de a-l pune în dificultate pe Nadal sau, mai apoi, pe Djokovic, însemna întoarcerea unor lovituri de graţie din alergare. Aşa şi cu faultul ăla la Messi, dacă fundaşul acela se mulţumea să-l tatoneze, poate continuarea era mai cuminte.

Dar, cu toate autogolurile astea, adevăratele dureri de cap pentru pariori au venit din campionatul nostru. CFR Cluj, Rapid şi Dinamo au furnizat cote de poveste prin înfrângeri suferite pe teren propriu, la unison. Acum câţiva ani îmi amintesc de o triplă înfrângere Steaua-Dinamo-Rapid, dar nu toate acasă, de asemenea au mai fost meciuri pierdute concomitent de cele care constituiau The Big Four în campionatul englez, United-Arsenal-Liverpool-Chelsea. Iar în primăvara anului trecut Barcelona pierdea la Sociedad, în timp ce Realul o încasa acasă de la Zaragoza. Aceste etape sunt pur şi simplu de vis pentru casele de pariuri, eşecurile combinate triază buletinele până aproape de suprimare, ici-colo strecurându-se câte unul dintre cei care nu mai vor să vadă solişti în faţa ochilor. Dar