Dupa ce a trecut de pragul negarii, se hotaraste sa faca lumii, universului o favoare si se apuca de treaba. Urmeaza o noua etapa, planificarea lucrului. Totul va capata dimensiuni cosmice: timpul se va dilata, spatiul va deveni asa cum este in realitate, infinit, iar momentul finalizarii se va situa undeva intr-o alta dimensiune, o alta generatie. Daca esti roman se cheama ca esti nascut in decembrie, ziua noastra nationala, dar nu inseamna doar atit, trebuie sa indeplinesti anumite conditii stricte. Nu te poti duce la o intilnire cu alte natiuni si sa te comporti ca un rus, neamt ori chinez. Lumea trebuie sa te recunoasca de la distanta, sa iti spuna pe nume si sa iti faca cunostinta cu alti extraterestri ca tine... De exemplu, recunosti un roman de la o posta dupa faptul ca nu face nimic multa vreme, sta si admira. De fapt, nu admira, e un fel de a spune, el contempleaza, gindeste profund, analizeaza lucrurile si locurile din jur de parca ar cauta permanent un loc de casa. Pozitia lui tipica e de privire in gol si scarpinat in cap: deci acolo sa fac bucataria, acolo baia, dincolo sufrageria, cu deschidere sau nu spre bucatarie...?. Hambarul arde, copilul urla de foame, nevasta e in pat cu altul, iar el sta si analizeaza. Credeti ca nu gaseste solutii, de aceea sta? Nuuu..., din contra, el gaseste prea multe solutii si duce o munca uriasa de selectare a lor. E groaznic de greu sa fii roman, sa traiesti zi de zi cu un cap in care zumzaie mii si mii de solutii care mai de care mai tentante. Solutii de facut bani, de reparat casa, de calatorit etc. Cind se apuca un roman de treaba e un lucru perfect pentru o emisiune de pe Discovery. In primul si in primul rind, va spune ca este imposibil de facut ceea ce vrea sa faca. Pur si simplu imposibil, si ar fi bine sa ne oprim aici ca sa nu mai consumam energii degeaba, energii pe care le putem folosi la altceva. Daca intrebi