De ceva vreme te simţi naşpa. Ai luat nişte pastile care se tot promovează la televizor şi îţi promit creşterea energiei şi a poftei de viaţă. Frecţie la picior de lemn!

Eşti nesigur, cu mintea blocată, moale ca o cârpă, eşti slab, slab, slab, dar tu vrei să fii un om puternic. Pentru că eşti şef. Ai o mulţime de calităţi, dar unde dracu’ s-au ascuns? Ce trebuie să faci? Du-te la coaching!

Lumea e plină de anunţuri şi oferte care îţi fac capul mare cu acest coaching! E la modă. Mai cu seamă în lumea ta de şefi, şefuleţi, manageri şi chief-operating. Toţi vor să ajungă cât mai sus, să se sfâşie între ei, care pe care. Sună bine, coaching! Nişte şedinţe care urmăresc să-ţi dezvolte personalitatea, să-ţi depăşeşti limitele, să-ţi antrenezi abilităţile, să gândeşti strategic şi în ansamblu, e plină balta coaching-ului! Du-te! Ajungi garantat lider de bloc, de birou, de partid, să-i baţi la poponeţ pe Băsescu, Ponta şi Hrebenciuc... Dar tu nu vrei să ajungi chiar în vârf. Vrei să fii un şef mai mic, dar puternic. Este scump coaching-ul ăsta, te usucă de bani, dar merită!

La coaching o să te ia în primire un coach. Adică unul care o să te consulte, o să te antreneze şi-o să te pună pe şine. Au apărut ca ciupercile după ploaie astfel de consilieri. Ăsta e trend-ul! Mai mulţi şefi cu tulburări de personalitate, mai mulţi „antrenori” de şefi. Câştigă şi ei o pâine. Albă. Nu contează că nu-ţi dau bon fiscal sau factură, nu se prăbuşeşte economia din cauza evaziunii lor fiscale.

Te şi miri de unde au apărut. Unul a fost inginer de sunet, acum e un renumit coach. Altul a fost ziarist şi a renunţat pentru că şi-a descoperit vocaţia de coach, altul a lucrat în PR şi s-a plictisit de atât pupat în cur, scuze! Toţi sunt profesionişti respectabili, cu diplome şi specializări prin străinătate, cu terapii şi cursuri speciale, importate şi i