Laureata Premiului Nobel a explicat însă că, în ciuda criticilor, care i-au reproşat, între altele, că ar urî România, ea consideră că indiferent de cât de mult iubeşte cineva o ţară - dacă lucrurile se fac prost acolo, trebuie criticate, potrivit Agerpres
'În România, din păcate multe, multe sunt şi acum... pe cale să (se petreacă, n.r.), se mişcă spre ceva, şi nu mi-e foarte clar că se mişcă spre democraţie', a explicat ea. 'Unii spun că (eu) urăsc România. Nu ştiu unde se poate citi asta. Nu din critica mea: cred că, indiferent dacă cineva iubeşte o ţară sau nu, acel cineva trebuie să critice, dacă acolo lucrurile se fac prost, să spună ce nu e în ordine', susţine scriitoarea. De aceea, în România, la aflarea Premiului Nobel pentru Literatură, 'nu a fost numai entuziasm. A fost şi multă dezamăgire, pentru că am primit eu premiul, pentru că nu sunt o româncă adevărată - mulţi spun că nici germană adevărată nu sunt - aşa că mulţi nu s-au bucurat că l-am primit eu', susţine scriitoarea. Pe de altă parte, tot ea recunoaşte că 'ar fi absurd ca o astfel de operă să trezească numai entuziasm (...) nici nu mă aşteptam. Sunt oameni care se bucură, şi oameni care nu sunt de acord, în cazul meu a fost probabil valabil acelaşi lucru'.
Despre identitatea sa, scriitoarea de origine germană născută în România, susţine că nu îi este foarte clar ce este, şi nici nu consideră că este foarte important. 'Fiecare vine de unde e - nu se poate altfel - de unde s-a născut. Eu m-am născut în România, aparţin minorităţii germane, am devenit româncă prin socializare, româna am învăţat-o pe stradă, am iubit şi limba asta, a devenit a doua mea limbă. Şi scriu mereu şi cu româna (în minte, n.r.), chiar dacă scriu în germană', mărturiseşte ea. Scrisul, mai ales despre epoca dictaturii comuniste, nu este însă o terapie pentru ea, spune Herta Müller - 'nu am nevoie, bolnav e