Acum 3.000 de ani, în Cartea biblică "Eclesiastul", atribuită lui Solomon, citim: "Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea şi în locul rânduit pentru dreptate este răutate". În aceste zile s-a declanşat acţiunea mediatică pentru revizuirea Constituţiei anunţată ca reformă a statului.
Însă nici înlăturarea nelegiuirii, nici a răutăţii nu par să fie subiecte ale acestei reforme.
Constituţia României trebuie într-adevăr să fie readaptată, dar nu preferinţelor politice, ci nevoii afirmate clar de români ca ea să fie respectată. O constituţie democratică modernă este în esenţă un cadru de operare pentru o guvernare stabilă şi democratică. Între legea fundamentală (Constituţia) şi "legea în acţiune" (actele legislative) trebuie să existe o corespondenţă firească. Dimpotrivă, dezordinea actelor legislative şi impunerea interesului politic partizan prin ignorarea Constituţiei au creat în ţara noastră o lume juridică nesigură şi neclară. Sunt deopotrivă grav afectaţi şi magistraţii, şi cetăţenii. În opinia mea, adevărul nu e încă adevăr dacă el nu a fost prezentat aşa fel ca oamenii să-l poată înţelege şi cuprinde cu mintea lor.
Pustiul democraţiei din titlu este cel instalat adesea după ce un guvern, oricare ar fi el, impune mii de ordonanţe de urgenţă într-o singură sesiune parlamentară care pot modifica, fără nici o dezbatere, legi organice, esenţiale pentru viaţa oamenilor. S-a întâmplat şi se întâmplă continuu într-un fel de dezmăţ juridic partizan. El se mai instalează uneori şi când guvernul îşi asumă răspunderea pentru un pachet de legi a căror adoptare, de asemenea, nu impune nici un fel de dezbatere. Că e pustiul democraţiei o exprimă chiar textul constituţional care arată că "guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare..." sau că "guvernul îşi poat